Istoria Satanismului

1 Stea2 Stele3 Stele4 Stele5 Stele (1 voturi, media: 5.00 din 5)
Loading ... Loading ...
617 vizualizari

January 11, 2010 de admin  
in Teorie

Venerarea Satanei sau al diavolului, zeul rautatii la crestini, iar pe timpul renasterii – vrajitoarele  impreuna cu ereticii, toti acestia  au fost acuzati de venerare raului. Multi marturisand acest lucru fiind torturati. In doctrinele populare, vrajitoarele inca venereaza puterea raului. ( La neo-paganismul modern sau vrajitorie/wicca nu apare nici o referinta cu privire la venerarea diavolului.)

Satanismul a existat cu foarte mult timp inainte de a crede cineva. Inchizitia sau vanatorii de vrajitoare ale secolelor mai recente au indus o continua idee caci veneratorii diavolului sunt peste tot si poseda toate bunurile oamenilor. Pentru 250 de ani, de la mijlocul secolului XV pana in secolul XVIII, aceste argumente au prins la populatie. Este evident faptul ca oricine se opunea autoritatii bisericii crestine din acele timpuri era considerat ca fiind un venerator al diavolului.

Satanismul ca si organizatie activa nu a existat foarte evident pana in secolul XVII. Mai tarziu in secolul XVII, biserica crestina a condamnat preotii care erau considerati ca folosesc tehnici magice. “The Grimoire of Honorious“, o carte de magie care a fost tiparita in secolul XVII ( dar cel mai probabil de origine mult mai veche ) oferea instructiuni despre cum se pot realiza rugaciuni demonilor. In secolul XVII, activitatile sataniste au fost subliniate de unele excapade ale crestinilor care aderau la ideea de ritual sexual/magic realizat de catre preotii fara scrupule. Cea mai de notorietate escapada a avut loc in Franta pe timpul regelui Luis al XIV-lea, pusa la cale de regina, Madamme de Montespan  si condusa de ocultistul La Voisin si de preotul libertin Abbé Guiborg in varsta de 67 ani.

Nu exista evenimente mentionate si promovate ale activitatilor sataniste in secolul XVIII. In Anglia, clubul “Hellfire“, o societate fondata de Sir Francis Dashwood ( 1708 – 1781 ), deseori asemanat ca fiind un club satanist, dar in realitatea era doar un club exclusivist care avea rolul de a atrage tineri adolescenti. Clubul “Hellfire” sau “Calugarii Medmenham” ( cum se autodenumeau ), au organizat intalniri in perioada 1750-1762 in casa lui Dashwood aflata pe aleea Medmenham. Membrii se presupuneau ca faceau diverse ritualuri ( black mass ), dar exista dubii caci acestea erau ritualuri intr-adevar sataniste sau serioase.

Probabil cel mai renumit Satanist al secolului XIX a fost Abbé Boullan din Franta, care a devenit conducatorul bisericii lui Carmel si se presupune ca a condus ritualuri ale magiei negre si sacrificii. Biserica lui Carmel a fost fondata de catre Eugene Vintras, fondatorul fabricii de carton Tillysur-Seulles. In 1839 Vintras spune ca a primit o scrisoare de la arhanghelului Mihail, apoi urmata de viziuni ale arhanghelului si de spiritele lui Iosif sau Maria. A fost informat ca el este incarnarea profetului Elijah si rolul lui era sa descopere un nou ordin si sa infiinteze o noua religie conform caruia duhul sfant urma sa vina, iar adevartul rege al Frantei era defapt Charles Naundorf.

Vintras a vizitat diverse sate si a impartasit aceasta teorie atragand nenumarati urmasi, incluzand preoti. In 1848 biserica lui Carmel, a fost denumita si noua miscare religioasa, dar a fost interzisa si condamnata de catre papa. In 1851 Vintras a fost acuzat de unul din discipoli ca promoveaza magia neagra si slujeste dezbracat, promoveaza homosexualitatea si se masturbeaza in fata altarului.

Cu putin inainte de moartea sa in 1875, Vintras s-a imprietenit cu Boullan, care a format un grup mai retras din membrii bisericii lui Carmel dupa moartea lui Vintras. Boullan a condus grupul 18 ani, pana cand acesta a murit.

Boullan se pare ca a fost obsedat de Satanism si de puterea raului inca de la varsta de 29 ani, cand s-a unit cu Adele Chavalier ( calugarita ). Chevalier a parasit manastirea, a nascut doi copii si a fondat impreuna cu Boullan “Societatea de Reparare a Sufletelor” ( The Society for the Reparation of Souls ). Boullan s-a specializat in exorcizarea demonilor prin metode neconventionale, cum ar fi hranirea victemelor cu o mixtura intre excrementele umane si impartasanie. Pe 8 Ianuarie 1860, impreuna cu Chavalier au condus un ritual in care au sacrificat unul din copii lor.

Pana la momentul in care Boullan s-a cunoscut cu Vintras, Boullas considera ca este reincarnarea lui Ioan Botezatorul. A invatat urmasii sai tehnici sexuale si spunea ca pacatul lui Adam si Eva poate fi iertat prin sex. El si urmasii presupuneau ca se contopesc cu spiritele mortilor, inclusiv Anton Cel Mare.

In grupul lui Boullan au aderat doi Rosicrucieni, Oswald Wirth si Stanislasde Guaita, care au scris eseul “Templul lui Satana” ( The Temple of Satan ). Boullan si Guaita se presupune ca au intrat intr-un razboi al magiei. Boullan si prietenul sau, novelistul J.K. Huysmans, sustin ca au fost atacati de demoni. Cand Boullan a cazut si a murit din cauza unui atac de cord pe 31 Ianuarie 1893, Huysmans a sustinut atat verbal cat si in scris caci cauza a fost o vraja trimisa de catre Guaita. De Guaita l-a provocat la un duel, dar Huysmans a negat si si-a cerut scuze.

In cartea sa, “La-bas“, Huymans include si un ritual, care sustine el ca este o observatie asupra unui grup satanic din Paris, iar activitatea se desfasoara in secolul XIX. Sustine caci crucifixul era intors, impartasania denigrata si ritualul se incheia printr-o orgie sexuala.

La inceputul secolului XX, Aleister Crowley ( cunoscut si ca papa negru ) este legat de Satanism. Dealtfel s-a supranumit “bestia“, si utiliza cuvintele precum “viata“, “iubire” si “lumina in descrierea lui Satan, dar Aleister Crowley nu a fost un Satanist ci doar magician si ocultist.

Satanismul Modern

Cea mai mare miscare a Satanismului a inceput in 1960 in America, condusa de Anton Szandor LaVey, o persoana agera, inteligenta cu un caracter carismatic si cu o aparitie impozabila. LaVey a fondat Biserica Satanista in San Francisco 1966, activitate care i-a adus o foarte mare atentie mediatica.

Anton Szandor LaVey s-a nascut pe 11 Aprilie 1930 in Chicago,  considerat ca fiind un urmas alsacian, sange romanesc si georgian, incluzand o bunica tiganca din Transilvania. Ca si copil a studiat muzica si a devenit interesat asupra ocultului. A invatat sa cante la pian la varsta de 10 ani si la varsta de 15 ani a devenit oboist in Orchestra Simfonica de Balet din San Francisco. A renuntat la liceu din primul an si s-a alaturat circului Clyde Beatty. Avea un talent de a lucra cu felinele mari si astfel a devenit asistentul unui dresor. La circ a lucrat cu leii si mai tarziu a sustinut ca a descoperit puterea interioara si magia. Pe alta parte a investigat case bantuite. La 18 ani, a parasit circul si s-a alaturat unui carnaval ca asistent al unui magician. In 1948 a cunoscut-o pe Marilyn Monroe si a jucat ca acompaniator.

LaVey s-a casatori cu prima sotie, Carole, in 1951 si au avut o singura fata, Karla. A studiat criminologia la un colegiu din San Francisco si a petrecut 3 ani ca fotograf criminalistic impreuna cu departamentul criminalistic din San Francisco. Deranjat si ofensat de violenta pe care a vazut-o renunta. Incepe sa tina cursuri despre ocultism. In aceste cursuri a dezvoltat un cerc magic in care se desfasurau ritualuri recreate de la Cavalerii Templieri, Clubul Hellfire, The Hermetic Order of the Golden Dawn si Aleister Crowley. LaVey incepea sa adore scenariile teatrale ale ritualurilor.

Anton Szandor LaVey divorteaza de Carole in 1960 si se casatoreste cu Dianne care avea o varsta de 17 ani si a lucrat ca plasatoare la teatru si participa la sesiunile oculte desfasurate in fiecare vineri noaptea. Au impreuna o fata, Zeena. Din 1960 pana in 1966 si-a imbunatatit filozofia satanista etilista. Considera caci diavolul este o forta intunecata care este ascunsa in natura. Adevarata natura a omului este una bazata pe pofta trupeasca, mandrie, hedonism, atribute care promoveaza civilizatia si progresul. Poftele trupesti trebuiesc sarbatorite si nu interzise. Persoanele care se opun si iau masuri pentru a opri realizarea unui scop al alte persoane ar trebui blestemate.

In Walpurgisnach ( 30 Aprilie ) 1966, LaVey s-a ras in cap si a anuntat fondarea Bisericii Sataniste. A recunoscut “viclenia” cu care a ales termenul de “biserica” pentru a avea un impact mediatic. A realizat botezuri sataniste, nunti sataniste, inmormantari sataniste, iar toate acestea i-au adus o mai mare mediatizare. Utiliza o femeie dezbracata ( partial invelita cu piele de leopard ) ca si altar. Sotia sa, Dianne a devenit prima preoteasa a bisericii sataniste. A botezat-o pe Zeena. Karla a inceput sa tina prelegeri despre Satanism la universitati si colegii.

LaVey a sustinut anticonservatorismul, indulgenta de sine si toate formele de satisfactie si razbunare. Dusmanii erau eliminati. Sexul era promovat. S-a opus utilizarii drogurilor, considerand ca acestea sunt evazioniste si abat omul de a atinge adevaratul potential. A condamnat si utilizarea magiei negre in activitati criminalistice. Nu a inclus niciodata “Black Mass” in ritualurile sale deoarece a considerat ca este prea vechi si nu mai are nici o valoare.

O pentagrama intoarsa continand capul unei capre, numita baphomet, a fost aleasa ca simbol. LaVey a utilizat enochiana ca limba magica in ritualuri si a utilizat cheile enochiene de la Crowley.

Biserica Satanista a atras dupa sine membri din intreaga lume. Majoritatea erau persoane oculte, curiosi, rasisti si chiar lideri politici. La momentul de glorie se considera ca numarul adeptilor era de 25.000 de membri ( cativa ani mai tarziu, ex-membrii sustin ca numerele sunt cam exagerate ). Printre urmasi se numara si celebritati, cum ar fi Jayne Mansfield, care a devenit un membru activ.

Implicarea lui Mansfield cu LaVey a atras ingrijorarea lui Sam Brody, prietenul si avocatul. Brody se temea ca Mansfield va avea de suferit datorita alaturarii sale Satanismului si totul se va transforma intr-o publicitate negativa. In 1967 Brody incearca sa-l sperie pe LaVey prin amenintarea ca va publica povesti despre fraudele sale. Raspunsul lui LaVey a venit printr-un blestem asupra lui, in urma caruia a suferit un accident minor. LaVey deasemenea a avertizat-o pe Mansfield ca va avea numai de suferit in urma relatiei cu Brody.

In Iunie 1967 LaVey a avetizat-o pe Mansfield caci a avut unele premonitii cum ca Brody va avea un alt accident dar mult mai grav, iar daca Jayne va fi cu el ar putea fi si ea ranita. Nu a luat in seama avertizarea lui LaVey si pe 29 Iunie era impreuna cu Brody in masina cand acesta s-a izbit de o alta masina. Ambii au fost ucisi prin decapitare.

Directorul de film Roman Polanski l-a angajat pe LaVey in versiunea de film “Rosemary’s baby“, lansat in 1968. LaVey l-a reprezentat pe Satan si l-a sfatuit pe Polanski asupra detaliilor cu privire la ritualurile sataniste.

LaVey a inceput sa atribuie activitatile organizatiei mai multe asupra membrilor conducatori si a inceput sa scrie carti. “Biblia Satanista” – “The Satanic Bible” a fost publicata in 1968, urmata de “The Satanic Rituals” in 1972. A treia carte “The Compleat Witch” a fost publicata in Europa.

In 1975 Biserica Satanista sufera de scaderea drastica a numarului de membri, care au plecat pentru a forma o noua organizatie Satanista si anume Templul lui Set – “The Temple of Set“. La mijlocul anilor 1970 Biserica Satanista se reorganizeaza si devine o societate secreta si s-a dizolvat in “grotto“. Centrul Bisericii Sataniste ramane in San Francisco. LaVey nu mai ramane activ. Membrii revin si numarul creste din nou in 1980.

Templul lui Set - “The Temple of Set” se afla tot in San Francisco si avea cateva sute de membri la mijlocul lui 1980. Fondatorii erau Michael A. Aquino, Lilith Sinclair (sotia lui Aquino) si Betty Ford ( nu sotia lui Gerold Ford ). Este o societate initiatoare bazata pe credinta in zeul egiptean Set ( cunoscut si cu numele de Seth ), pe care membrii nu-l considerau reprezentantul raului ci doar pur si simplu prototipul lui Satan. Conform templului, Set reprezenta, pe parcursul evolutiei, o genetica modificata a oamenilor cu scopul de a crea persoane cu inteligenta superioara pentru urmatorul nivel al evolutiei.

Astfel trei mari evenimente s-au petrecut: primul in 1904 cand Crowley a primit cartea legilor, al doilea in 1966 cand Biserica Satanista a fost formata si al treilea in 1975 cand Templul lui Set a fost format.

In scrierile sale, Aquino vesteste urmatoarea apocalipsa in care doar cei “alesi” sau membrii Templului lui Set vor supravietui. Aquino, un locotenent colonel al rezervei armatei din America avea un interes si o placere in practicarea ritualurilor pagane naziste in timpul celui de-al doilea razboi mondial dar sustine ca nu a simpatizat niciodata politicile naziste.

Dupa anii 1970-1980 numeroase grupari Sataniste si-au facut aparitia. Evolutia Satanismului este imposibil de contestat si realizarea unei statistici exacte a numarului de membri este aproapte imposibil de realizat datorita nenumaratelor organizatii secrete. Exista probe ale “traditiilor de famile” cu privire la Satanism, traditii care sunt transmise din generatie in generatie. Unii Satanisti sunt asociati cu organizatii neo-naziste. Unele culte Satanice sunt considerate a fi implicate in traficul de droguri, prostitutie si pornografie cu ajutorul carora au construit imperii.

Satanismul a fost legat de formatiile de rock heavy metal si de tinerii care se sinucid. Unii tineri problematici se indreapta spre Satanism ca o scapare datorita pierderii puterilor sau abandonului familei/prietenilor. Acestia adera la grupari care incurajeaza actele de violinta in numele lui Satan, utilizarea drogurilor, iar ritualurile de violenta le ofera o asa zisa putere. Toate aceste organizatii isi iau numele de organizatii Sataniste dar analizand mai in detaliu teoriile Sataniste se va observa caci Satanismul condamnda astfel de organizatii.

Organizatiile sataniste cum ar fi Biserica Satanista si Templul lui Set NU incurajeaza violenta si sacrificiile care implica sangele.

Pentru detalii suplimentare puteti vizita si pagina “Nume si Organizatii Sataniste

Fantome

1 Stea2 Stele3 Stele4 Stele5 Stele (1 voturi, media: 5.00 din 5)
Loading ... Loading ...
640 vizualizari

January 7, 2010 de admin  
in Teorie

O fantoma este considerat un spirit sau suflet iesit dintr-o persoana decedata, desi in unele utilizari populare termenul de fantoma este utilizat doar ca aparitii a unor persoane. Deseori fantoma este descrisa ca ceva nematerial si partial transparent, fantomele sunt considerate ca bantuie anumite locatii sau persoane cu care acestea au intrat in contact in timpul vietii sau la moarte.

Fantome ale armelor, fantome ale animalelor, fantome ale trenurilor si chiar fantome ale vaselor sunt mentionate in multe scrieri.

Fantomele si activitatile paranormale sunt ilustrate in filme, teatru, literatura, mituri, legende si chiar in unele religii.

Terminologie
Cuvantul fantoma in engleza “ghost” provine de la cuvantul din engleza veche – “gast“, mai exact din germana “gaisto-z“. Echivalentul in gotica este “ahma“, nordica veche are cuvantul “andi” sau “ond“. Cuvantul german este mentionat ca fiind doar de gen masculin, dar uneori si neutru.

Inafara de semnificatia de spirit sau suflet uman, atat a persoanelor moarte sau vii, cuvantul din engleza veche este folosit ca sinonim pentru latinul “spiritus“, deasemeni acesta avand semnificatia de “respiratie, suflu” in secolul al IX-lea. Poate  indica si spiritele bune sau rele, de exemplu ingerii si demonii. Evanghelia anglo-saxona se refera la posesia demonica in Matei 12:43 ca termen -  “se uncleana gast“. De asemenea si in engleza veche cuvantul poate semnifica spiritul lui Dumnezeu, “Fantoma Sfanta“. Sensul actual de “suflet al persoanei decedate, care poate vorbi si apare in forme vizibile” este accentuat dupa secolul XIV.

Sinonimul stafie este un cuvant imprumutat din germana, din vechea germana “spok“. Sinonimul a intrat in limba engleza prin Statele Unite in secolul XIX. Cuvinte similare in limbajul modern includ englezul “spectre” ( din latina “spectrum“), scotianul “wraith” (de origine obscura), “phantom” din franceza si din greaca “phantasma“. Termenul de umbra ( engleza – “shade” ) in mitologia clasica se traduce: greaca: σκιά sau “umbra” – latina. Alt termen din limba engleza – “haint” este un sinonim al fantomelor utilizat ca regionalism cu provenienta din sudul Americii. Termenul de “poltergeist” este un cuvant german, literar inseamna “fantoma zgomotoasa” – “noisy ghost“, fiind defapt un spirit invizibil care se manifesta prin miscarea/mutarea obiectelor.

Cuvantul de “fantoma” se poate referi la orice spirit sau demon.
Termenul din engleza “revenant” reprezinta o persoana decedata care s-a intors pentru a bantui pe cei vii.

Context antropologic
Notiunea de transcendent, supranatural sau numinos, deseori inplica entitati cum ar fi fantomele, demonii sau deitatile. Acest aspect este des utilizat in cultura universala de catre majoritatea societatilor. In folclorul religiilor, aceste credinte sunt deseori sumarizate la animism si cultele stramosesti.

In multe culturi maligne, fantomele nelinistite sunt diferite de spirite care fac subiectul cultelor stramosesti.

Cultele stramosesti implica deseori ritualuri care au intentia de preveni pe “revenant“, spirite razbunatoare ale persoanelor decedate, presupuse a fi invidioase pe viata. Modalitatile din ritualuri de protectia impotriva “revenant” includ de multe ori chiar si sacrificiile.

Atropologul din secolul XIX James Frazer scrie in lucrarea sa “The Golden Bough” caci sufletele sunt creaturi in corpuri animate.

Fantomele si viata de dupa moarte
Cu toate ca sufletul uman apare deseori simbolizat in literatura sau pictura ca o pasare sau animal, s-a pastrat totusi ideea caci sufletul este defapt o reproducere a corpului, chiar continand si hainele de pe respectiva persoana. Acest aspect este mentionat in diverse culturi antice, implicit si in “Egyptian Book of the Dead” care prezinta persoane decedate in viata de dupa moarte aratand exact ca inainte de moarte, incluzand si hainele.

Atribute comune
O alta credinta raspandita pe scara larga in ceea ce priveste fantomele este faptul ca acestea sunt compuse dintr-un material mistic, aerisit sau subtire. Atropologii speculeaza caci fantomele pot fi spirite din interiorul persoanelor, acest aspect foarte mentionat in cultura antica ca fiind suflarea unei persoane, aspect care poate fi accentuat in conditii de climat rece cand suflarea este vizibila. Aceasta semnificatie poate apare in unele limbaje ca fiind o metafora pentru semnificatia fantomei, asa cum apare in latinul “spiritus” sau greaca “pneuma“, care prin analogie are semnificatia de suflet. In biblie, Dumnezeu este prezentat cum atribuie aceasta suflare lui Adam.
In multe culte si traditii, fantomele sunt deseori considerate ca reprezentand persoane decedate care cauta razbunarea, sau persoane care au ramas captive pe pamant datorita faptelor rele facute in timpul vietii.
Multe neveste in alb apar in culturile rurale, presupuse a fi persoane decedate in moduri tragice sau dupa o trauma. Legenda femeilor in alb este o legenda foarte raspandita pe toate continentele.
Legende despre vase fantoma exista inca din secolul al XVIII-lea, cea mai cunoscuta este “Flying Dutchman” – “Olandezul Zburator“.

Locuri
Un loc in care fantomele isi fac aparitia este considerat un loc bantuit si deseori privit ca fiind locuit de spirite ale persoanelor decedate care au locuit sau l-au avut in proprietate. Activitati supranaturale din interiorul unor case sunt considerate a fi eventimente violente sau tragice petrecute in trecut, cum ar fi crimele, morti accidentale sau sinucideri. In foarte multe culturi sau religii este considerat caci sufletul continua sa existe. Unii psihologi si vizionari sustin ideea conform carora “spiritele” persoanelor decedate nu au trecut dincolo si astfel sunt blocate in interiorul proprietatilor unde acestea au amintiri si astfel energia este puternica.

Explicatii stiintifice
Unii cercetatori, cum ar fi profesorul Michael Persinger (Universitatea Laurentian, Canada), sustine ca modificarile in campurile geomagnetice (create de miscarile tectonice ale pamantului sau activitatea solara) poate stimula lobul temporal al creierului si astfel produce experiente asociate cu bantuirea. Aceasta teorie a fost testata pe diverse cai. Unii cercetatori au examinat relatia dintre timpul in care s-au petrecut diverse fenomene neexplicabile in locatiile bantuite si orice modificare in activitatea geomagnetica.

Demonii

1 Stea2 Stele3 Stele4 Stele5 Stele (5 voturi, media: 5.00 din 5)
Loading ... Loading ...
757 vizualizari

January 6, 2010 de admin  
in Teorie

In religie, mitologie, ocultism si folclor, un demon ( sau daemon, daimon ) este o personalitate supernaturala deseori prezentata ca un spirit.

In majoritatea religiilor ( in special in cea crestina ), un demon este considera un “spirit necurat/melefic” care are puterea de a poseda.

Greaca antica prezinta cuvantul “daimon” – demon ca fiind o reprezentare pentru “spirit” sau “putere divina“, asemanator cu latinul “genius“. Unele dictionare prezinta etimologia cuvantului grec ca fiind derivatia a verbului “daiesthai” – “a divide, distribui“. Pentru a face deosebirea dintre conceptul grec si interpretarea mai actuala a crestinismului, aceasta formula este utilizata ca si “daemon” sau “daimon” in locul “demon“.

Termenul oferit de cultura greaca nu prezinta in mod special o conotatie a raului. Dimpotriva, literar semnificatia oferita este de “spirit-bun“. Dar termenul a fost inversat si conotatia de rau a fost atribuita in traducerea din biblia ebraica. Conceptia medievala si neo-medievala a demonului deriva din antichitatea latina ( romanii ). Conceptia greco-romana asupra demonilor a fost preluata de cultura crestina , dar de retinut faptul caci aceasta referinta era doar la o forta spirituala, dar nu o forta rea.

Presupusa existenta a demonilor este un concept important pentru multe religii moderne si chiar si pentru ocultismul traditional. In unele culturi din prezent, demonii apar atribuiti diverselor superstitii, de multe ori datorita puterilor de a poseda creaturile vii. Traditiile ocultismului contemporan ( cel mai probabil influentat si de lucrarile lui Aleister Crowley ), un demon, cum ar fi Choronzon, “Demonul Abisului“, reprezinta defapt o metafora pentru unele procese psihologice.

Arhetipuri psihologice
Psihologul Wilhelm Wundt remarca faptul ca “in decursul activitatilor atribuite miturilor despre demoni, rautatea/rea intentia predomina, astfel cei mai cunoscuti sunt demonii rai“.
Sigmund Freud
dezvolta aceasta idee si pretinde caci acest concept al demonilor deriva din importanta existentei unei relatii dintre viata si moarte.
M. Scott Peck, un psihiatru american a publicat doua carti despre acest subiect: “People of the Lie: The Hope For Healing Human Evil” si “Glimpses of the Devil: A Psychiatrist’s Personal Accounts of Possession, Exorcism, and Redemption.

Orientul Antic
Mesopotamia

In mitologia Chaldeana deitatea celor sapte demoni era cunoscuta sub numele de “shedu“, insemnand demoni de fulger. Acesti demoni erau reprezentati sub forma unui taur inaripat, derivatie de la taurii colosali utilizati pentru protectia palatelor regale. Numele de “shed” se considera a fi semnificatia termenlui de “genius” din ligeratura magica babiloniana.
Exista indicatii precum ca populara mitologie ebraica a atribuit demonilor o anumita independenta, deoarece acestia creadea ca demonii nu pot veni de la Dumnezeu.
Demonii ebraici erau spirite rele. De multe ori le este atribuita puterea de a imbolnavi parti ale creierului sau anumite organe. Astfel exista o frica pentru orbire, caci exista un demon care traia in interiorul unei ape si toti care utilizau respectiva apa isi pierdeau vederea, asemenea existau si spiritele catalepsiei, durerii de cap, epilepsiei si chiar un spirit al cosmarurilor.
Toti acesti demoni se presupuneau ca intra in trupul oamenilor si cauzau bolile. Pentru a vindeca astfel de boli erau necesare anumite talismane si anumite incantatii.

Arabia Antica
Mitologia pre-islamica nu descrimineaza zeii de demoni. Jinn-ul este considerat divinitate inferioara, avand mai multe atributii ale oamenilor: mananca, beau, procreaza si deseori interactioneaza cu oamenii. Jinn-ul miroase si atinge lucrurile si are o preferinta pentru resturile de mancare. Pentru a manca acestia utilizeaza mana stanga. Cimitirele si locurile intunecate sunt locuri preferate. Cand apare in fata oamenilor, jinn-ul uneori preia forma unor bestii sau chiar a omului de rand.
In general, jinn-ul este un spirit bun care conlucreaza cu societatea. Multe poezii pre-islamice sunt considerate a fi inspiratia unui jinn bun, dar bineinteles caci exista si jinn rau.

Biblia ebraica
In biblia ebraica exista doua clase de demonise’inim si shedim. Se’inim (“creaturi cu par“), carora unii israeliti le ofera sacrificii, acestea sunt creaturi satirice si identice cu jinn-ii. Exemplu ar fi Dantalion, al 71-lea spirit a lui Solomon. Posibil ca in aceasta clasa sa apartina si Azazel, demonul in forma de berbec, probabil seful, se’inim.
Asocierile asupra shedim au fost utilizate in cermonii kabbalistice.

Iudaism
In unele surse rabinice, demonii sunt considerati a fi supusi unui rege sau sef, Asmodai sau mai vechi, Samael (“ingerul mortii“), care ucide cu ajutorul otravei. Ocazional demonul este numit “satan“.
Conform unor texte, regina demonilor este Lilith, ilustrata cu aripi si par lung, numita si mama lui Ahriman.
Demonologia nu a avut un rol foarte important in teologia evreiasca. Realitatea si existanta demonilor nu a fost pusa la idoiala de Talmudisti sau rabini, deseori acceptand exista ca un simplu fapt. De altfel majoritatea ganditorilor medievali nu au pus la indoiala existenta demonilor. Numai rationalistii Maimonides si Abraham ibn Ezra, au negat vehement existenta demonilor.
Demonolgia rabina are trei clase de demoni. Exista shedim, mazzikim (“raufacatorii“) si ruhin (“spiritele“).  Inafara de acestea sunt si lilin (“spiritele noptii“), telane (“umbrele” sau “spiritele serii“), tiharire (“spiritele de amiaza“) si zafrire (“spiritele diminetii“).

Demonolgoia crestina
Cuvantul “demon” are mai mule intelesuri, toate legate de existenta unui spirit care este atasat unui loc sau unei persoane. Chiar daca intelesul “daemon” poate fi de bun sau rau, cuvantul grec a primit o alta semnificatie. Acesta a fost transformat in “demon“.  Demonii in mitologia crestina pot fi ingeri decazuti, fii ai lui Dumnezeu care au abandonat locurile din rai pentru a intalni femei pe Pamant inainte de potop.
In evenghelia dupa Marcu, Iisus exorcizeaza mai multi demoni, sau spirite rele. Se prezinta cum Iisus este superior puterii demonilor si astfel are posibilitatea de a elibera victimele si de a alunga demonii neputand acestia sa se mai intoarca. Iisus se pare ca a lasat aceasta putere si anumitor discipoli.
In contrast, in cartea “Actelor” un grup iudaic de exorcisti cunoscuti si ca fii lui Sceva care nu-l cunosteau pe Iisus incearca sa elibereze un spirit foarte puternic dar nu reusesc tragand dupa ei consecinte.
Totusi Iisus a reusit de fiecare data exorcizarea oricarui demon, indiferent de puterea acestuia si chiar il invinge pe Satana in salbaticie.
Exista o descriere in cartea revelatiilor 12:7-17 despre o batalie dintre armata lui Dumnezeu si armata lui Satana si in consecinta urmasii lui Satana sunt expulzati din rai si trimisi pentru a persecuta oamenii, desi acest incident este mentionat si pentru viitor. In Luca 10:18 este mentionat ca datorita puterii oferite de Iisus de a controla demonii l-au facut pe Satana sa cada din rai ca fulgerele.
Biserica romano-catolica contemporana promoveaza univoc caci demonii si ingerii sunt creaturi reale si nu doar niste simboluri. Biserica catolica are chiar si un cadru oficial unde se realizeaza diverse exorcizari in fiecare an. Exorcistii bisericii catolice spun ca demonii ataca oamenii in continuu dar persoanele afectate pot fi vindecate si protejate prin diverse ritualuri ale exorcizarii, autorizate doar de anumiti preoti.
Conform demonologiei crestine demonii vor fi pentru totdeauna pedepsiti si nu vor avea niciodata parte de iertarea lui Dumnezeu. Alte teorii prezinta o intelegere universala, in care Satana si ingerii lui vor face un tratat cu Dumnezeu. Doctrina este deseori asociata cu Unificarea Bisericii.
In crestinismul contemporan, demonii sunt in general ingeri care au fost decazuti din fata lui Dumnezeu datorita indoielilor lor. Dar, acest aspect nu se leaga cu istoria crestina si iudaica care prezinta caci demonii sau spiritele rele sunt rezultatul relatiilor sexuale dintre ingerii cazuti si femeile pamantene. Cand acesti hibrizi (Nephilim) mor lasa in urma un spirit care bantuie pamantul in cautarea linistii (Luca 11:24). Multe texte istorice ne-canonice prezinta in detaliu aceasta uniune dintre demoni si pamantene incluzand si consecintele de dupa. Aceasta credinta este repetata si in Koran sau alte mari religii antice sau mitologii. In prezent crestinii care resping aceasta teorie o fac atribuind termenul de “Fii ai lui Dumnezeu” cu fii ai lui Seth ( unul din fii lui Adam ).

Islam
Islamul recunoaste existenta lui jinn. Jinn-ul nu sunt “genii” doctrinei moderne si nu sunt toti rai, ca demonii din crestinism, ci ca niste creaturi care co-exista cu oamenii. In Islam jinn-ii rai sunt referiti ca fiind shayatin iar Iblis (Satana) este seful lor. Iblis este primul Jinn care nu l-a ascultat pe Allah. Conform Islamului, jinn-ul este format din lumina unei flacari de foc.
Conform “Qur’an“, Iblis era un servitor al lui Allah, dar cand Allah l-a creat pe Adam din pamant, Iblis a devenit foarte gelos, arogant si neascultator.
Adam a fost primul om, si omul a fost cea mai mare creatie a lui Allah. Iblis nu a putut rezista si a refuzat recunoasterea unei creaturi create din “mizerie“. Allah l-a condamnat pe Iblis ca dupa moarte sa traiasca in focul iadului. Allah astfel a creat si iadul.
Iblis l-a intrebat pe Allah daca poate sa-si traiasca restul vietii cu abilitatea de a conduce omenirea si jinnii. Allah i-a raspuns ca acesta poate conduce doar pe cei care se opun lui Allah.
Adam si Eva ( Hawwa in araba ) au fost inselati de catre Iblis pentru a manca din fructul oprit si astfel decazand din gradina Eden pe Pamanant.
Cuvantul “genie” provine din araba – jinn.

Religia indiana
Mitologia Hindu include numeroare variante de creaturi ca fiind demoni, incluzand Rakshasas (beligerant, demoni terestri), Asuras (semi-zei), Vetalas (spirite) si Pishachas (demoni canibali).

Spiritele rele
In teoria Hindu a reincarcanarii si migrarii sufletelor conform Karmei, alte tipuri de demoni pot fi enumerati. Daca un om realizeaza fapte foarte rele in viata, sufletul lui (Atman) va fi transformat dupa moartea intr-un spirit rau. Multe astfel de spirite au fost recunoscute in textele Hindu. Acesti demoni pot fi Vetalas, Pishachas, Bhutas sau altii.

Blestemul

1 Stea2 Stele3 Stele4 Stele5 Stele (3 voturi, media: 4.33 din 5)
Loading ... Loading ...
714 vizualizari

December 18, 2009 de admin  
in Teorie

Un blestem este o expresie expusa de catre o persoana la adresa altei persoane cu intentia de a provoca o energie negativa asupra ei si astfel toate necazurile si nefericirile sa se adune. In particular, dorinta de a face rau unei alte persoane trebuie realizata de catre o putere supranaturala cum ar fi vraja, rugaciunea, magia, zeu/deitate, forta natuii sau spiritul. In multe credinte blestemul este intalnit si de multe ori blestemul este asociat cu un ritual.

Cuvantul blestem se poate referi si la adversitate. De exemplu “blestemul lui Eva” – menstruatia.

Studierea formelor de blestem include si studierea folclorului dintr-o anumita regiune. Incercarea deliberata de a percepe blestemele este adesea o parte din practica magiei. In culdura Hindu, se presupune ca Fakir are puterea de a binecuvanta sau blestema.

Nume atribuite blestemului de catre diverse entitati au exista in functie de cultura:
- Afro-americanii au ca reprezentant pentru blesteme jinx/haitan.
- Orientul Mijlociu si cultura Mediteraneana este sursa de credinta a blestemelor in ochiul diavolului/dracului, care ar putea fi rezultatul invidiei, dar mai rar, se spune ca este rezultatul unui blestem deliberat. Pentru a fi protejat de ochiul diavolului/dracului exista un obiect care este confectionat din sticla albastra inchis si circulara cu un cerc alb in centru, care ar fi semnificatia ochiului omului. Marimea protectiei impotriva blestemelor poate varia.
- Indienii folosesc cuvantul “Shaap” in Hindi si Marathi, “Shapam” in Malayalam si “Sabam” in Tamil.

Blestemele Celtice
In lumea Celtica au existat mai multe tipuri de blesteme. Cele mai cunoscute si provenite din Irlanda sunt pietrele blestemate, oul blestemat, blestemul Noului An si blestemul laptelui.
Pietrele blestemate sunt considerate bucati cu puteri supranaturale. Un exemplu de blestem cu aceste pietre blestemate este rostogolirea pietrii de trei ori si rostirea numelui persoanei pe care doriti sa o blestemati.
Oul blestemat resprezinta un blestem al fertilitatii. Se presupune ca daca ingropi oule pe pamantul altuia ai posibilitatea de a fura fertilitatea si norocul proprietarului. Exista dealtfel si documente unde sunt prezentate metode de protectie impotriva acestor blesteme.
Blestemul Noului An este similar oualelor blestemate. Daca iei de la o persoana de Anul Nou un obiect inseamna ca vei lua si norocul persoanei respective pentru acel an. Unele persoane nu fac curat in casa si nu arunca apa pentru acest motiv.

Locuri blestemate
Exista locuri si locatii certe care sunt considerate blestemate. Numeroase lacuri, rauri si munti au fost denumite blestemate. Triunghiul Bermudelor este considerat de unele persoane ca fiind blestemat sau cel putin o forma a blestemului ( iar de altii doar un loc cu niste forme paranormale neexplicabile ).

Blestemul asupra presedintiei din America
Exista blestemul lui Tecumseh care presupune moartea presedintilor Americii alesi in anii divizibili cu 20, incepand cu anul 1840. Acest blestem a fost controversat datorita presedintelui Ronal Reagan ( ales in 1980 ) care a supravietuit incercarii de asasinat si a lui George W. Bush ( ales in 2000 ) care a supravietuit celor opt ani de presedintie.

Blestemele din sport
Numeroase blesteme au fost invocate ca si cauza cand au aparut anumite pierderi in cadrul unei echipe, jucatori sau chiar orase.
De exemplu:
- blestemul caprei lui Billy care este considerat cauza pierderilor suferite de echipa de baseball Chicago Cubs, care nu a mai castigat un campionat mondial din 1908 si nici unul national din 1945.
- blestemul lui Bambino, asupra echipei Boston Red Sox, care nu a castigat nici un meci din 1918 pana la 2004, cand Sox au invins St. Louis Cardinals.
- expertii din marketing au subliniat un blestem atribuit firmei “Gillette” care datorita campaniilor sale si asocierii cu unele echipe au atras foarte multe pierderi.

Blestemul lui 27
Blestemul lui 27 este o ipoteza conform careia numarul 27 este un numar cu ghinion datorita multor decese din lumea muzicala petrecuta la aceasta varsta: Robert Johnson, Jim Morrison, Brian Jones, Jimi Hendrix, Ron “Pigpen” McKernan, Janis Joplin, Jonathan Brandis si Kurt Cobain – toti acestia sunt considerati ca fiind blestemati de numarul 27. Acest blestem poarta numele si de Clubul 27.

Obiecte blestemate
Obiectele blestemate sunt considerate obiecte procurate din furturi sau jafuri. Diamantul Sperantei este presupus un obiect blestemat care aduce numai ghinion si necazuri proprietarilor. Povestile din spatele acestor obiecte blestemate variaza, dar principalul efect este cel de manifestare a ghinionului sau fenomene neexplicabile in prezenta lor.

Blestemele egiptene si mumiile
Aceste blesteme egiptene sunt foarte cunoscute. Descoperirea si deranjarea unei mumii poate atrage foarte multe blesteme. Aceasta ideea a fost foarte raspandita si des utilizata in filmele horror. Blestemul Faraonilor se presupune ca a bantuit toti arheologii care au excavat la mormantul lui Tutankhamun. Dubii similare si-au facut aparitia si in cazul examinarii mumiei din Alpi, “Otzi, omul zapezilor”. Toate aceste blesteme sunt considerate ca fiind promovate de catre jurnalistii britanici ai secolului XIX, dar este cunoscut faptul ca egiptenii antici plasau inscriptii pe mormitele si templele unde erau adapostite bunurile.

Blestemele din Hawaii
In vechiul Hawaii, exista blesteme sub forma de rugaciuni de moarte. Persoana care a avut puterea pentru aceste blesteme a fost Kahuna ‘ana ‘ana. Totusi, abilitatea pentru reusita acestor blesteme depindea de anumiti factori. In primul rand persoana destinata trebuia sa creada in puterea magiei si in blesteme. In al doilea rand, kahuna avea nevoie de parti de la persoana respectiva cum ar fi unghiile, parul etc. Blestemele aduceau bolile, durerea si apoi moartea asupra persoanei. Existau totusi si persoane care puteau intoarce aceste blesteme asupra autorului.

Placile Ouija

1 Stea2 Stele3 Stele4 Stele5 Stele (4 voturi, media: 5.00 din 5)
Loading ... Loading ...
546 vizualizari

December 17, 2009 de admin  
in Teorie

Placile Ouija

Placa Ouija cunoscuta si cu numele de placa cu spirite sau placa vorbitoare, este o tableta marcata cu litere, numere si alte simboluri. Ideea utilizarii acestei placi ouija este cea de a comunica cu spiritele. Placa ouija contine o planseta ( bucata de lemn sculptata in forma de inima ) sau indicator mobil care va arata mesajul spiritului contactat prin deplasarea spre literele respective. Degetele participantilor sunt lipite de planseta/indicatorul care se misca. Ouija are ca drepturi de autor Parker Brothers.

Prima mentionare a placilor ouija a fost in 1100 i.e.n., dar sub numele de fuji - planseta scriitoare.
Placile Ouija au avut o raspandire mai larga dupa anul 1800. Omul de afaceri Elijah Bond si Charles Kennard au avut prima ideea de a patenta aceasta placa. Patentul a fost efectuat pe 28 Mai 1890 si astfel a fost inventata si promovata placa Ouija. Eliberarea patentului pentru placile ouija s-a facut pe 10 Februarie 1891. Numarul patentului din America este 446.054. Elijah Bond era un avocat si un inventator  al accesoriilor acestei placi ouija. Un angajat al lui Charles Kennard, William Fuld a preluat productia placilor ouija si in 1901 a inceput producerea masiva a acestor placi sub numele de “Ouija“. Deseori numele lui Fuld a fost asociat cu placa Ouija si chiar a incercat sa modifice istoria atribuindu-si drepturile de inventare. Competia si-a facut aparitia si astfel au aparut diferite placi asemanatoare celei ouija. Producerile s-au dezvoltat in perioada 1920 – 1960. Fuld a dat in judecata multe companii care produceau aceiasi placa si astfel si-a castigat dreptul de a produce aceste placi ouija pana la moartea sa in 1927. In 1966 compania lui Fuld a fost achizitionata de Parker Brothers care au continuat sa detina patentul si drepturile de productie. In prezent exista peste 10 branduri care produc acest tip de placa chiar si sub alt nume decat Ouija.

Exista mai multe teorii cu privire la etimologia termenului de “Ouija“. Dictionarul englez de la Oxford sustine ca originea cuvantului “Ouija” este necunoscuta, dar mentioneaza trei variante. Conform unei variante, cuvantul “Ouija” este derivat din francezul “oui” ( pentru “da” ) si germanul “ja” ( tot “da” ). O alta alternativa sugereaza povestea conform careia numele de “Ouija” i-a fost sugerat inventatorului Charles Kennard in timpul unei sesiuni si astfel “ouija” ar fi un cuvant antic egiptean care inseamna “good luck” ( noroc ). Cealalta varianta sugereaza ca numele este inspirat din orasul marocan Ouijda.

Explicatia stiintifica
Rationalistii sustin ca utilizatorii acestor placi ouija directioneaza planseta/indicatorul spre un cuvant anume care exista deja in subconstient. Actiunile subconstientului sunt cunoscute si ca efecte ideomotoare si totodata ca automatisme. Unele persoane chiar cred ca placa ouija este sub puterea unui spirit si astfel mutarile efectuate sunt indicate de catre acest spirit si nu de subconstient. Subconstientul poate produce un raspuns la unele intrebari care difera de raspunsul oferit de constient si astfel apare puterea mistica.

Explicatia spirituala
Spiritualistii care cred in placile ouija sustin ca toate mutarile efectuate pe placa sunt induse de catre spiritul contactat. De cele mai multe ori comunicarea dintre placa ouija si spirit este realizata de un medium.

Literatura
Placile ouija au devenit foarte des mentionate in multe carti si filme. In aceste carti sau filme rolul placilor ouija variaza de la un simplu obiect pana la entitati.
Cel mai recent, premiul Pulitzer castigat de poetul James Merril sustine ca a utilizat o placa ouija si a inregistrat toate mesajale primite de la diverse persoane decedate. A combinat toate aceste mesaje intr-un poem intitulat “The Changing Light at Sandover” ( 1982 ).

Criticismul placilor ouija
Chiar daca aceste placi ouija sunt vazute de unii ca simple jucarii, exista persoane care cred ca aceste placi ouija sunt periculoare. O astfel de persoana care a sustinut public ca placile sunt periculoase este Edgar Cayce.
Unele persoane care au practicat sedinte cu placile ouija au sustinut ca au ramas bantuiti de demoni. Unele cercetari paranormale, ca cea a lui Johm Zaffis, sustin ca majoritatea cazurilor de bantuiri ale demonilor sunt cauzate de placile Ouija. Demonologistii Ed si Lorraine Warren sustin ca utilizarea placilor Ouija este la fel de periculoasa ca utilizarea drogurilor.

Crowley si ocultismul modern
Aleister Crowley este unul din promotorii utilizarii placilor Ouija. Admiratie care este regasita si in ritualurile sale magice.
Crowley sustine ca placile ouija sunt o cale foarte simpla de comunicare si de obtinere a lucrurilor dorite. Trebuiesc respectate anumite reguli si astfel comunicarea cu respectivul spirit nu va fi intrerupta. Daca se utilizeaza o invocare corecta comunicarea se realizeaza foarte simplu.

Luciferianismul

1 Stea2 Stele3 Stele4 Stele5 Stele (1 voturi, media: 5.00 din 5)
Loading ... Loading ...
317 vizualizari

December 16, 2009 de admin  
in Teorie

Luciferianism – este o forma de credinta care are principalele caracteristici legate de Lucifer , Lucifer are ca origine numele planetei Venus cand se ridica deasupra Soarelui.

Luciferianismul este identificat de unele persoane ca fiind auxiliar Satanismului, datorita nenumaratelor identificari al lui Lucifer cu Satana. Unii adepti ai Luciferianismului accepta aceasta identificare sau considera Lucifer ca fiind lumina lui Satan. Alti adepti ai Luciferianismului resping aceasta idee, sustinand ca Lucifer reprezinta alt ideal decat Satana. Adeptii Luciferianismului sunt ispirati din mitologia Egipteana, Romana, Greaca si Ocultismul din Vest.

Liciferianismul Modern
Biserica lui Lucifer ( The Church of Lucifer ) este o organizatie care reprezinta Luciferianismul Modern, Lucifer fiind considerat un simbol al nesfarsitei dorinte de cunoastere si o forta peste toate aspectele naturii. Luciferianismul Modern este activ de peste 20 de ani in America si cuprinde membri din toata lumea. Luciferianismul Modern a fost fondat de Robert Stills si apoi a fost preluat de Frederick Nagash, persoana care si in prezent administreaza Biserica lui Lucifer ( The Church of Lucifer ) impreuna cu Satrinah Nagash si Maskim Xul. Luciferianismul Modern incurajeaza studierea mai multor culte stravechi.

Organizatii ale Luciferianismului

- Ordinul lui Phosphorus ( The Order of Phosphorus ) este o organizatie non-profit fondata de Michael W. Ford. Ordinul pune la mare cinste principiile Luciferiene ale disciplinei, excelentei spirituale si dorinta nesfarsita asupra cunoasterii.

- Biserica Luminii Opuse ( The Church of Adversarial Light ), o afiliere ecleziastica a Ordinului lui Phosphorus, preaslaveste cultura si cunoasterea Luciferianismului curent fara rigorile si necesitatile sistemului din Ordinul lui Phosphorus ( The Orfer of Phosphorus ).

- The Ordo Luciferis, spre deosebire de organizatia The Ordo Luciferi mentionata mai jos, este un grup spiritual de Luciferieni reprezentand un grad inalt al masoneriei.

- The Ordo Luciferi este o organizatie internationala care nu mandateaza pentru o religie strica sau un sistem de credinte dogmatic. Cunoscut si ca “Ordinul Liciferian“  ( The Luciferian Order ), The Ordo Luciferi exista pentru a pune la dispozitie discutiile despre filozofie, magie si modul de viata. Exista un numar de sase grade oferite membrilor dupa recunoasterea de catre Magus ( ordinul al treilea ). In aceasta organizatie ( The Ordo Luciferi ) exista si un “Grup al muncitorilor” ( Working Group ) desemnat pentru coordonarea evenimentelor. Grupul muncitorilor ( Working Group ) este considerat “The Official Think-Tank of the Luciferian Order” si este implicat in dezvoltarea tehnicilor oculte.

- Templul Soarelui Intunecat ( The Temple of the Dark Sun – TDS ) cunoscut si ca Ordinului Soarelui Intunecat ( The Order of the Dark Sun – ODS ) este o organizatie Luciferiana Oculta care considera ca trebuiesc valorificate si energiile albe si cele negre ( Pamantul si Universul ) pentru a stabili balanta naturala. Organizatia Luciferiana este foarte selectiva in selectia membrilor care adera. TDS ( The Temple of the Dark Sun ) detin un sistem de grade si fiecare grad are diferite necesitati pentru avansare. Nu conteaza gradele detinute in alte grupari inafara TDS ( The temple of the Dark Sun ), persoana care adera pentru prima data va incepe de la gradul cel mai mic. Doar fondatorul organizatiei poate autoriza nivelele/gradele.

Crestinismul originar este un cult demonic

1 Stea2 Stele3 Stele4 Stele5 Stele (9 voturi, media: 4.11 din 5)
Loading ... Loading ...
808 vizualizari

November 22, 2009 de admin  
in Teorie

Acei care au avut tangente cu crestinismul ca religie, in special cea crestina ortodoxa, vad la suprafata o credinta a compasiunii si a milei fata de om. Aparentele pot insela, o evaluare a surselor primare ale acestei religii va aduce mai multa lumina asupra adevaratei ei esente. Sa incepem cu personalitatea lui Iisus Hristos de unde crestinismul a pornit doctrinar.  Referintele citate sunt din Biblia sau Sfanta Scriptura, varianta folosita de Biserica Ortodoxa Romana.

Numele Hristos este traducerea cuvintului mesia (mai precis masiah) din ebraica. inseamna “unsul”, apelatia data de evrei celui care trebuia sa vina trimis de Iehova sau Iahve ( numele dat de ei lui Dumnezeu ) ca sa ii salveze. Prin urmare Hristos trebuia sa indeplineasca in primul rand o misiune de salvare a poporului evreu. O astfel de salvare cuprindea eliberarea de sub jugul romanilor precum si scaparea de raul uman si social, ceea ce evreii numeau Diavol, Mamona, Beelzebub, Lucifer, etc.

Venirea salvatorului poporului evreu era asteptata de multe veacuri. Conform credintei evreilor omul trimis de Iehova trebuia sa fie nu numai un salvator al sufletelor oamenilor, dar si un rege din stirpea regelui David, personalitatea istorica remarcabila care facuse parte din tribul lui Iuda. Noul Testament argumenteaza ca Iisus era din acea spita si prin urmare putea sa-si ceara dreptul de a fi rege al iudeilor.

Omul Iisus si-a inceput misiunea cand avea in jur de 30 de ani. Tamplar, om fara carte, asa cum se spune in Noul Testament, era totusi familiar cu regulile iudaice bazate pe Vechiul Testament si pe alte scrieri existente la acea vreme. Treptat omul Iisus a format in jurul lui un grup de prozeliti care desi mic era perseverent in a-l urma in misiunea pe care si-o asumase.

Care erau caracteristicile acelei misiuni? Matei, 15, 24, reda cuvintele lui Iisus atunci cand o femeie canaaneeanca chinuita de un demon ii cere ajutor ca sa scape de acel demon. “Nu sunt trimis decat la oile cele pierdute ale casei lui Israel” raspunde el. Iisus astfel refuza sa o ajute spunand mai departe ca “Nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci cainilor”.

Cu alte cuvinte Iisus ii numeste caini pe toti oamenii care nu erau evrei. Mai departe, in conversatia lor, femeia ii raspunde ca si cainii maninca din farimiturile ce cad de la masa stapanilor lor. Iata un episod din Noul Testament care reda vorbele unui om despre care multi cred ca este fiul lui Dumnezeu. Si paradoxal oamenii care il venereaza nu sunt evrei, ci fac parte dintre neamuri, dintre cei pe care Iisus ii numea caini.

O alta caracteristica a misiunii salvatorului era ca trebuia sa fie rege al iudeilor. A fost oare Iisus rege? Cu siguranta nu. intrebat daca este rege al iudeilor omul Iisus spune ca imparatia lui este in ceruri, desi evreii asteptau un rege, asa cum fusese David in vechime, o personalitate politica de exceptie care sa aibe regat pe pamant si nu in cer. Deci nici aceasta caracteristica a salvatorului evreilor Iisus nu a indeplinit-o.

Mai departe, in misiunea salvatorului evreilor era inclusa pacea, pe cand Iisus declara raspicat ca a venit sa aduca sabia nu pacea ca sa-l desparta pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama sa (Matei, 10, 34-35). Ne intrebam fireste, cum poate vorbi astfel cel ce se credea trimisul lui Dumnezeu daca Dumnezeul lui nu era cel a dezbinarii? Cum am eticheta astazi un om care ar spune ca a venit la cineva in vizita cu dorinta de a-i dezbina casa?

Tenacitatea cu care omul Iisus dorea sa-i convinga pe evrei ca el este asteptatul mesia era deosebita. Acest fapt a atras reactii firesti. Carturarii ziceau ca il are in el pe diavol, pe Beelzebub (Marcu, 3, 22). Oamenii ziceau ca are duh rau (Marcu, 3, 30), ca are demon (Ioan, 7, 20). Insasi familia lui il credeau ca nu e in toate mintile (Marcu, 3, 21) si nu credeau in el (Ioan, 7, 5). Omul Iisus etala cu adevarat o comportare stranie prin a se dezice chiar de famila sa asa cum scrie in Marcu, 3, 33, “Cine este mama mea? Si fratii mei?”. Cum ar fi calificat astazi un om care si-ar respinge astfel rudele?

Noul Testament este plin de relatarea faptelor lui Iisus referitoare la scoaterea duhurilor necurate din oameni. In Marcu, 5, 11-13, se spune cum el a trimis duhurile rele intr-o turma de 2000 de porci. Dupa acest episod oamenii l-au rugat sa plece de acolo vazand ca lucreaza cu demonii (Marcu, 5, 17). Fariseii, oamenii scoliti in legea iudaica a acelor timpuri, ii spun ca impreuna cu domnul demonilor (adica cu Satana) el ii scoate pe demoni (Matei, 9, 34).

Multimea i-a zis ca are demon (Ioan, 7, 20; Ioan, 8, 48). Iudeii au spus “Acum stim ca ai demon” (Ioan, 8, 52). Dar el nu a recunoscut argumentand ca diavolul nu poate lupta impotriva diavolului. Vom vedea in cele ce urmeaza de ce a spus Iisus aceasta. Episodul cu scoaterea duhurilor din acel om si trimiterea lor in turma de porci ne face se ne intrebam ce a rezultat din interventia lui Iisus? Oare duhurile au murit prin moartea porcilor? Nicidecum, deoarece acele duhuri, asa cum intrasera in acel om, sau cum iesisera din el pentru a intra in porci, tot astfel puteau intra in oricine altcineva.

Pana la urma interventia lui Iisus s-a soldat cu moartea porcilor pentru ca duhurile nu au fost distruse cum s-ar astepta de la cineva cu intentii bune. In Marcu 5, 12-13 si Luca 8, 32, se spune despre duhurile rele ca l-au rugat sa le ingaduie sa intre in porci si el “le-a dat voie”, “le-a ingaduit” considerindu-l astfel mai puternic decat ele. Prin urmare i-au cerut permisiunea ca de la cineva mai mare ierarhic ca ele. Deci Iisus dispunea cum dorea de duhurile rele.

Ne intrebam pe buna dreptate ce se intampla cu duhurile necurate care ies din om? Raspunsul il da chiar Iisus in Luca, 11, 24-26: “Cand duhul necurat iese din om, umbla prin locuri fara de apa cautind odihna; si negasind, zice: Ma voi intoarce in casa mea, din care am iesit. Si venind, o afla maturata si impodobita. Atunci se duce si ia cu el alte sapte duhuri mai rele decat el; si ele intra si locuiesc acolo; si starea de pe urma a omului aceluia se face mai rea decit cea dintai”.

Aceste trei versete din Sfanta Evanghelie dupa Luca sunt cele mai revelatoare cu privire la adevaratele intentii ale lui Iisus. Nicaieri in Noul Testament nu se afirma ca Iisus a distrus duhurile rele care ii chinuiau pe oamenii posedati, ci le-a scos sau le-a ingaduit sa iasa din acei oameni posedati. Logica ne indeamna sa credem ca un om venit de la Dumnezeu, cum se crede despre Iisus, trebuia sa distruga duhurile rele si astfel sa le impiedice sa intre iarasi in oameni. Dar Iisus nu face aceasta.

Conform spuselor lui Iisus in Luca, 11, 24-26, un duh rau va reveni in cel posedat cu forta si mai mare astfel “starea de pe urma a omului aceluia se face mai rea decit cea dintai” (Luca, 11, 26). Mai putem oare crede in intentiile bune ale lui Iisus? Interventiile lui sint malefice fara ambiguitate. Un duh necurat trebuia distrus nu doar lasat sa iasa din corpul posedatului, ca ulterior sa revina tot acolo. Rezulta ca toate activitatile lui Iisus de scoatere a duhurilor necurate din oameni nu faceau decat sa inmulteasca duhurile rele. Iata cum a procedat “fiul lui Dumnezeu” cu “ajutorul” dat posedatilor de duhuri necurate.

Aceasta explica si faptul de ce Iisus spunea ca diavolul nu poate lupta impotriva diavolului. Iisus era mana in mana cu diavolul, activitatile lui de scoatere a duhurilor necurate nu erau facute decat ca sa-i impresioneze pe oameni, dar el stia foarte bine ca duhurile vor reveni mai tarziu in omul de unde iesisera, de data aceasta insotite de alte duhuri si mai rele.

Revenind la episodul cu porcii, daca Iisus ar fi avut cu adevarat putere de la Dumnezeu si intentii bune ar fi distrus acele duhuri si nu le-ar fi permis sa intre in porci si astfel sa fie lasate libere sa faca un rau si mai mare dupa moartea porcilor. Puterea lui Iisus era prin urmare data de diavol. Intreg episodul cu porcii arata natura demonica a lui Iisus. Din toata acea intamplare au ramas pagubiti oamenii, proprietarii porcilor, care fiindu-le frica de Iisus si puterea lui demonica nici macar nu au indraznit sa-i ceara sa fie despagubiti.

Rezultatul final a fost moartea porcilor, paguba oamenilor si marirea raului prin duhurile necurate libere sa-si continuie teroarea demonica. In ritmul acesta de proliferare a duhurile necurate, care fiecare aducea apoi “alte sapte duhuri mai rele decat el” (Luca, 11, 26), nu este surprinzator de ce duhurile necurate s-au inmultit peste masura astfel ca au sustinut ceea ce ulterior a devenit religia crestina ca si cult demonic cu toate atrocitatile care au urmat. Se poate face un mic calcul.

In Marcu, 5, 11-13, se spune cum Iisus a trimis duhurile rele intr-o turma de 2000 de porci. Presupunand ca in fiecare porc a intrat un duh necurat, dupa moartea porcilor cele 2000 de duhuri au chemat fiecare cate sapte duhuri mai rele decit ele (Luca, 11, 26). Unde au intrat toate aceste 16000 de duhuri necurate mai tarziu? In oameni, deoarece porcii murisera. Crestinii care au urmat dupa Iisus au avut din plin duhuri necurate care sa-i posede.

La inmultirea duhurilor rele au contribuit apoi si apostolii si toti cei care cunosc astfel de metode de scoatere a duhurilor necurate, chiar si in ziua de astazi. Se explica astfel proliferarea crestinismului care nu duce lipsa de fanatici si dezechilibrati, semne tipice de posesiune demonica. Cazul unor neoprotestanti (“pocaiti”, cum sint numiti de obicei) este tipic: unii se infierbanta la adunari aratandu-si evident latura de posesiune demonica. Un alt episod din faptele lui Iisus este cel cu smochinul.

Iisus era infometat si a gasit un smochin care nu avea fructe. Suparat, il blestema pe smochin: “Rod sa nu mai porti in veac!” dupa care smochinul s-a uscat. Cazul lui Iisus este cel al omului rau si irational care se răzbuna pe un pom fara fructe. Sa spuna oamenii care rationeaza: I se poate atribui vreo vina smochinului pentru ca nu avea fructe ca Iisus sa le manance? Sa ne imaginam ca un astfel de om merge la casa cuiva si cere mancare. Nu i se da pentru ca oamenii din acea casa pur si simplu nu au pregatit nimic in acel moment. Apoi cel care le-a cerut mincare ii blestema ca in veac sa n-o aiba in casa.

Ce se poate crede despre o astfel de persoana care aduce ocara unor oameni pentru ca pur si simplu nu au mancare atunci cand el vrea sa manance? Un astfel de episod s-ar fi soldat astazi cu furia oamenilor care i-ar fi tras cateva bete pe spinare “fiului lui Dumnezeu”. Sa trecem la invataturile lui Iisus.

Una dintre ele se refera la ceea ce omul mananca. Iisus sustine ca nu ceea ce intra in gura il spurca pe om, ci ceea ce iese din gura, aceea il spurca pe om (Matei, 15, 11). Mai departe tot el spune ca tot ce intra in gura se duce in pantece si iese afara, dar cele ce ies din gura pornesc din inima, si acelea sunt cele ce-l spurca pe om, dar a manca fara sa-ti fi spalat mainile, aceasta nu-l spurca pe om (Matei, 15, 17-20).

Este o invatatura de doi bani. Cati oameni cred ca nu conteaza ce bagam in pantece? Daca cineva baga in gura otrava sau maincare stricata nici nu mai apuca sa o scoata afara ca poate si muri. Cat priveste ideea ca ceea ce iese din gura il spurca pe om cum spune Iisus, afirmatia lui este de asemenea o aberatie. Vorbele rele il usureaza temporar pe om de rautatea din el, desi aruncatul vorbelor pe altii nu este o solutie pentru a scapa de raul din inima.

Sa analizam acum doctrina pacatului promovata de Iisus, ideea cum ca orice pacat si orice blasfemie li se iarta oamenilor, dar blasfemia impotriva Duhului Sfant nu li se va ierta (Matei, 12, 31). Sa presupunem ca exista o tara in lume care are un sistem juridic ce respecta aceasta invatatura a lui Iisus.

De exemplu, un om ticalos este prins in faradeligile lui si adus in fata judecatorului care va aplica invataturile lui Iisus in cazul respectiv. Sunt consultati martorii care declara ca invinuitul a furat, a batut cinci oameni la betie si a omorat un om cu un cutit. La judecata omul recunoaste ticalosiile facute adaugand ca a cerut iertare lui Iisus pentru tot raul facut. “

Ai spus ceva impotriva Duhului Sfant?” intreaba judecatorul. “Niciodata!” raspunde omul. Verdictul: “Eliberati-l ca si-a cerut iertare in numele lui Iisus Hristos, dar nu a hulit Duhul Sfant!”. intrebare: poate o atare invatatura a iertarii vesnice sa vina de la Dumnezeu sau de la Diavol? O astfel de metoda de a face dreptate oamenilor este aberanta, Dumnezeu nu poate ierta rautatile oamenilor, cei vinovati trebuie sa repare cumva raul adus si sa invete ca repetarea raului nu va fi iertata prin simpla recunoastere a greselii. Invatatura lui Iisus este prostie curata. O societate sanatoasa nu poate functiona pe astfel de invataturi fara sens.

Evreii in Vechiul Testament aveau o metoda mai logica, desi nu era cu totul justa, ideea ca se plateste ochi pentru ochi. Dar in invataturile lui Iisus privind aplicarea dreptatii se vede mai degraba mana diavolului decit cea a unei forte a dreptatii. Numai diavolul trece cu vedere faptul ca merge si asa, ca simpla iertare data de el diavolul poate absolvi pe om de relele pe care le face.

Diavolul iarta de pacat pentru a-l tine pe pacatos mereu in pacat. Este si metoda folosita de Iisus pentru a-i mentine pe oameni in jugul suferintei pe care a initiat-o in locul salvarii pe care trebuia sa o aduca asteptatul mesia, salvatorul evreilor. Este oare acesta salvatorul? Poate trimisul lui Dumnezeu sa-i indemne pe oamenii sa se complaca in rele iertindu-le tot timpul faradelegile? Mai degraba un spirit demonic face aceasta. Sa cercetam mai departe faptul cum Iisus crede ca oamenii lui Dumnezeu pot fi deosebiti de cei ai diavolului.

In Matei, 7, 10-20, Iisus ii avertizeaza pe ucenici sa se fereasca de profeti mincinosi caci dupa roadele lor vor fi cunoscuti. Preceptul este bine stiut din Vechiul Testament, ideea ca pomul se cunoaste dupa rod. Sa vedem ce roade a adus pomul lui Iisus dupa asa-zisa inaltare a lui la cer? Crestinismul a patruns treptat in lumea zisa “pagana” prin infricosarea oamenilor asupra pedepselor ce-i asteapta daca nu se vor supune noii invataturi si prin forta. Aceasta frica de pedeapsa persista si astazi fiind practic hrana crestinismului.

Fara continua teroare a diavolului, care pandeste omul la orice pas, crestinismul s-ar dezintegra. De remarcat este atentia care se pune pe diavol ca personaj principal si toate cele care vin cu raul si suferinta, rastignirea lui Iisus pe cruce, sangele, patimile lui, etc. in cele din urma Iisus pozeaza in invingator, chiar dupa ce a fost batut in cuie pe cruce si i s-a pus pe cap coroana de spini in locul celei regale a regelui din stirpea lui David.

Pe cei mai multi oameni traumele mentale pe care le implanteaza in minti frica, si toate aspectele suferintei si intunericului, ii bintuie toata viata. Crestinismul este o religie parazitara a sufletelor care se intinde oriunde poate sa ajunga cu teroarea fricii. Desi se spune despre “invingatorul mortii”, ca a ajuns acolo la dreapta Tatalui, el priveste cu detasare intreaga panorama a suferintei umanitatii care a urmat dupa “inaltarea sa”. Sa vedem acum fructele date de pomul sadit de Iisus pe pamant.

Ce a urmat? Razboaie, maceluri impotriva evreilor si ale altora, dezbinare vesnica printre cei care au urmat invatatura lui Iisus, inchizitie, arderea oamenilor pe rug, arderea cartilor, obida oamenilor, cuceririle sangereoase urmand crucea insangerata, care cand era pumnal cand cruce, si multe alte “fructe” ale demonului “inaltat la cer”. Astfel de rezultate ale misiunii sale “salvatoare” ne sugereaza ca Iisus s-a dus direct in iad de unde nici ca-i pasa ce se intampla pe pamant deoarece sistemul introdus de el functioneaza din plin ca fruct al faptelor “mantuirii” aduse oamenilor. Salvarea care se astepta din partea unui trimis al lui Dumnezeu este nonexistenta, Iisus nu poate fi decat un trimis al diavolului care in loc de mantuire a adus durerea.

Cine sunt cei mai in masura astazi sa evalueze misiunea “salvatoare” ale lui Iisus? Toti cei care au avut tangenta cu crestinismul! Salvatorul se dorea un personaj al salvarii din durere nu cineva care aduce suferinta prin sabia pe care cu adevarat a lasat-o omenirii. Si sangele continua sa curga si astazi si va continua atata timp cat oamenii venereaza pe demonul care a adus suferinta omenirii cu 2000 de ani inainte. Iata ca in ciuda obiceiului diavolului de a minti, totusi de cateva promisiuni s-a tinut.

Care este spectrul crestinismului astazi in lume? Nici o alta religie nu are mai multe secte decit cea crestina. Existenta sutelor de grupari crestine arata cu claritate ca dezbinarea generata de Iisus inca de cind era viu pe pamant continua astazi cu aceeasi forta incat te intrebi cum de este posibil ca oamenii sa interpreteze diferit ideile din Biblie?

Explicatia nu poate fi decit ca Biblia este o carte plina de contradictii, atat Vechiul cit si Noul Testament. Cel putin Noul Testament este grosier privind salvarea oamenilor de la moarte de catre cineva care nu s-a salvat pe sine insusi. Oasele i-au putrezit de mult acolo in Orientul Apropiat. Evreii nu l-au acceptat pe Iisus deoarece nu era nimic in el sa sugereze ca-i poate salva, ca-i poate elibera de sub jugul romanilor asa cum se astepta de la un rege din spita lui David.

Cine a fost Iisus? Respingerea lui de catre evrei, contemporanii lui, in mod automat il califica drept impostor si amagitor. Nimeni nu a facut o evaluare mai justa asupra cine a fost Iisus decit poporul din care face parte si in mijlocul caruia a trait. Si ei l-au categorisit drept amagitor. Invataturile ieftine si stupide ale lui Iisus au mai mult marca raului decat cea a binelui.

Omul Iisus este un caz demonic a carui misiune “salvatoare” a supravietuit prin conjunctura istoriei, prin frica pe care o implanta in mintile oamenilor, asa cum numai duhurile rele o fac, deghizand raul intr-un ambalaj pe care scrie fericire si salvare. Dezbinarea adusa de “fiul lui Dumnezeu” continua sa ne macine sufletele si sa ne desparta inimile cu sabia pe care a adus-o. Si asta avem astazi: fiul despartit de tatal sau, fiica de mama sa, asa cum se arata in Matei, 10, 34-35 ca Iisus a promis sa aduca oamenilor.

Crestinismul este un cult demonic, cea mai mare minciuna care a putut vreodata exista in omenire: venerarea unui demon ca “fiu al lui Dumnezeu”. Iisus este cel care a inlesnit inmultirea duhurilor necurate ingaduindu-le sa iasa din oamenii posedati si sa revina apoi cu alte duhuri si mai rele ca ele (Luca, 11, 26). Pe aceasta baza de idei demonismul crestinismului originar nu poate fi contestat.

Va veti intreba cum se explica atatea frumuseti vazute in biserici si catedrale? Exista realmente creatii minunate care glorifica amintirea narativa a celui care a fost Iisus. Raspunsul este ca aceste minunatii sint rodul idealului mintii omenesti, nu cel al invataturilor lui Iisus. Oamenii au creat cu mare elan frumuseti in biserici si catedrale pentru a contracara uriciunea crestinismului originar al lui Iisus, idealizand aspectele durerii, portretizand un Iisus cu fata blanda si resemnat in fata mortii, postura victimei care induce mila in cei care o privesc.

Dar cand este sa evaluam obiectiv consecintele acestor aberatii doctrinare gunoiul crestinismului iese la suprafata in felul de a se comporta al oamenilor, in modul lor de existenta, in violenta si rautatea sociala a unor crestini, deoarece Iisus le-a promis ca orice li se poate ierta afara de blasfemia impotriva Duhului Sfant (Matei, 12, 31).

Oamenii sinceri aflati printre crestini sunt doar victime credule care resemnati si depasiti de intelegerea reala a demonismului lui Iisus nici nu stiu practic in mana cui se afla. Piosi in viata, acesti oameni aspirand la Dumnezeul adevarat s-au rugat cu devotament lui Iisus. Dupa moarte vor avea surpriza sa ajunga in iad unde ii intampina Iisus si le ureaza bun sosit.

Ce spune istoria despre rolul crestinismului in lume? Puterea politica de-a lungul timpului a inteles cu realism marele potential de manipulare a oamenilor oferit de crestinism, care a fost folosit astfel de toate sistemele sociale inclusiv comunismul care initial l-a respins. Ulterior crestinismul a fost tolerat si folosit in slujba noilor guvernanti comunisti care, inclinati spre rau, exploatare si minciuna, s-au aliat cu cei de-o teapa cu ei, cei care il slujeau de diavol intocmai ca si ei, dar folosind metodele demonului de pe crucea insangerata, Iisus salvatorul omenirii”.

Citesc in Luca, 12, 51-53 si nu-mi vine sa cred ce spune Isus: “Pare-vi-se c-am venit sa dau pace pe pamant? Va spun ca nu, ci dezbinare. Ca de-acum inainte cinci intr-o casa vor fi dezbinati: trei contra doi si doi contra trei. Dezbinati vor fi tatal impotriva fiului si fiul impotriva tatalui, mama impotriva fiicei si fiica impotriva mamei, soacra impotriva nurorii sale si nora impotriva soacrei”. Iata vorbele de “salvare” spuse chiar de “salvatorul lumiiiisus hristos. Nu poti decat sa-i scrii numele cu litere mici acestui personaj al dezbinarii de oameni.

Dar viziunea lui Iisus asupra viitorului omenirii nu se opreste aici. Iata cum voia sa “salveze” el lumea. In Luca, 12, 49, Iisus afirma cat se poate de explicit de ce a venit pe pamant: “Foc am venit s-arunc pe pamant, si cat as vrea sa fie acum aprins”. Si foc a fost si este inca. Distrugerile masive in numele credintei crestine de-a lungul timpului sunt cunoscute si documentate istoric: razboaiele religioase, cuceririle in numele crestinarii, cruciadele de salvare a “mormantului sfant”, si mai presus de toate distrugerea aproape totala a religiilor primare, cu care crestinismul a venit in contact, care erau bazate pe relatia armonioasa dintre om si natura.

Aceste rautati ale oamenilor impotriva altor oameni au fost facute in numele “salvatorului lumiiIisus Hristos. De la simplele dezbinari de familie pe care Iisus le-a adus oamenilor asa cum se scrie in Luca, 12, 51-53, au urmat altele din ce in ce mai ample prin marirea puterii duhurilor necurate pe care Iisus le-a protejat. Dar se pare ca focul cel mare, care era dorit cu ardoare de Iisus in Luca, 12, 49, nu a venit inca. Acest foc este in curs de a se produce prin polarizarea intregii omeniri in mari tabere antagoniste.

Exista o explicatie la ceea ce se intampla astazi in lume, la acest crescendo al raului intamplat de la moartea lui Iisus. Mahomed, profetul islamismului, a fost puternic influentat de crestinii care erau dominanti in acea perioada istorica in zona Orientului Apropiat. Cei care i-au adus vestea lui Mahomed ca va fi “trimisul” lui Alah (Dumnezeul lor) au fost doi preoti crestini evrei. Acestia au devenit, dupa victoria islamismului ca religie majoritara printre arabi, primii imamici ai islamismului. Islamismul a fost impus de Mahomed prin razboi si moarte. Cei ce refuzau convertirea si lepadarea de vechiile credinte erau trecuti prin ascutisul sabiei.

In Mecca, apoi in toata Peninsula Arabica si in alte parti ale lumii islamismul a fost impus cu forta, o metoda asemanare cu cea folosita de inchizitia crestina. Duhurile rele aduse de Iisus l-au luat in stapanire pe Mahomed si s-au raspandit apoi printre populatiile arabe din zona, gasind acolo teren prielnic. Fenomenul a fost facilitat si de faptul ca musulmanii nu folosesc lumanari la rugaciuni, asa cum fac crestinii (obicei preluat de la pagani) care in acest fel pot determina duhurile rele sa se indeparteze.

Monstruozitatile care se intampla astazi in lumea islamica (sinuciderile pentru a-i omora pe altii cu orice pret) si ura pe care o manifesta fata de toti, inclusiv fata de alti musulmani, se explica prin duhurile rele care se afla in acesti oameni. Treptat s-a produs o multiplicare masiva a duhurilor rele in lumea musulmana. Astazi avem tabere adverse mult mai puternice, decat simpla dezbinare dintre tata si fiu adusa de Iisus, ne indreptam catre viziunea de distrugeri masive prin foc si toate calamitatile de neimaginat descrise in Apocalipsa.

Daca un astfel de Dumnezeu face experimente cu noi sa afle ca nu i-au reusit si misunea fiului lui de salvare a omenirii a fost ratata. Dar daca este mana Diavolului intreaga deceptie a reusit. Sunt milioane si milioane de oameni care au asimilat patologia lui Iisus, un spirit al raului de care omenirea este influentata in prezent in proportii gigantice. Aceasta ne poate duce la pieirea anticipata in viziunea apocaliptica demonica din Noul Testament.

Salvatorul” ne invata cum sa ne taram, cum sa purtam greutatea crucii insingerate dupa exemplul lui si cum sa murim, in loc de a ne arata cum sa traim fericiti in viata, asa cum un adevarat fiu de Dumnezeu ar face-o. Iisus ne-a adus incet incet la marginea prapastiei de anihilare a omenirii. Atat cei care au asimilat duhurile necurate, aduse de catre Iisus si de cei care l-au urmat si il urmeaza, cat si multimea oamenilor de buna credinta in Dumnezeu, care nu au fost inca atinsi de aceste duhuri necurate, hranesc in crestinism macabrul si grotescul salvarii oferite de un om mort pe o cruce.

Iisus nu a fost fiul lui Dumnezeu, iar crestinismul – cel mai mare rau care i s-a putut intampla omenirii. Cum ar putea sta lucrurile altfel, in conditiile in care timp de doua milenii, apologetii acestei religii au ucis in numele iubirii, s-au imbogatit in numele smereniei si au intunecat mintile oamenilor in numele intelepciunii? Iisus este mantuitorul ratat caruia dumnezeiasca ii este doar proportia esecului.

Nota. Citate folositoare la intelegerea mai buna a articolului Crestinismul originar este un cult demonic.

Ioan, 7, 5: Pentru ca nici fratii Sai nu credeau intransul.

Ioan, 7, 20: Si multimea a raspuns: „Ai demon. Cine cauta sa te ucida?…

Ioan, 8, 48: Au raspuns Iudeii, zicandu-I: „Nu zicem noi bine ca tu esti samaritean si ai demon?”.

Luca 8, 32: Si era acolo o turma mare de porci care pastea pe munte. Si L-au rugat sa le ingaduie sa intre in ei; si le-a ingaduit.

Luca, 11, 26: Atunci se duce si ia cu el alte sapte duhuri mai rele decat el; si ele intra si locuiesc acolo; si starea de pe urma a omului aceluia se face mai rea decat cea dintai.

Marcu, 3, 21: Si auzind ai Sai, au plecat ca sa-L ia de-acolo cu de-a sila, ca ziceau: „Nu e in toate mintile”.

Marcu, 3, 22: Iar carturarii, care venisera din Ierusalim, ziceau ca El il are pe Beelzebub si ca prin domnul demonilor ii scoate pe demoni.

Marcu, 3, 30: Aceasta, pentru ca ziceau: „Are duh necurat”.

Marcu, 5, 11-13: Iar acolo, langa munte, era o turma mare de porci care pastea. Si L-au rugat, zicand: „Trimite-ne in porci, ca sa intram in ei”. Si el le-a dat voie. Si iesind duhurile necurate, au intrat in porci, si turma s-a repezit de pe stanca-n mare. Si erau ca la doua mii si se inabuseau in mare.

Marcu, 5, 17: Si ei au prins a-L ruga sa plece din hotarele lor.

Matei, 9, 34: Dar fariseii ziceau: „Cu domnul demonilor ii scoate pe demoni”.

Matei, 10, 34-35: Sa nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant; n-am venit sa aduc pace, ci sabie. Caci am venit sa-l despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama sa, pe nora de soacra ei.

Matei, 12, 31: De aceea va spun: Orice pacat si orice blasfemie li se iarta oamenilor, dar blasfemia impotriva Duhului Sfant nu li se iarta.

Matei, 15, 11:
Nu ceea ce intra in gura il spurca pe om, ci ceea ce iese din gura, aceea il spurca pe om.

Matei, 15, 24: Iar El, raspunzand, a zis: „Nu sunt trimis decat la oile cele pierdute ale casei lui Israel”.

Aceasta este o lucrare colectiva primita de catre unul din membrii site-ului Biserica Satanista.

Societatea si Satanismul Modern

1 Stea2 Stele3 Stele4 Stele5 Stele (12 voturi, media: 4.25 din 5)
Loading ... Loading ...
1,467 vizualizari

February 17, 2009 de admin  
in Teorie

Exprimarea conceptilor , opinilor si credintelor in societate :

Indiferent de forma de guvernamant sau modul de organizare politic al tarii in care traim ne aflam mereu intr-o societate formata din oameni cu conceptii , religii si pareri diferite satanismul incurajeaza instinctul de auto-conservare si auto-pastrare , asadar satanismul poate fi considerat sanogenetic .
Raspandirea credintelor si parerilor personale poate adesea sa te aduca in situatii neplacute in care singurul pierzator este satanistul , de aceea satanistul modern este singurul care poate sti exact cand este cazul sa isi imparta parerile si opinile el trebuie sa isi urmareasca bine scopul si sa actioneze numai in beneficul sau !

Sexualitatea :

Nu exista limite sexuale atat timp cat activitatile sexuale sunt pe placul satanistului si nu sunt impotriva vointei partenrului sau a partenerei !
Depravarea , perversitatea sunt stabilite de fiecare Satanist in parte in functie de dorintele sale sexuale si nu exista o activitate specifica care sa faca parte din conceptul de depravare sau perversitate .

Socializarea cu semenii :

Satanistul modern trebuie vazut ca orice alt om care are nevoie de relatii intraspecifice de orice tip , astfel satanistul modern poate sa stabileasca diferite relatii si discutii pe numeroase teme .
Desii orgoliul este un privilegiu si relativ prezent in fiecare Satanist , totusi orgoliul are o limita Satanistul nu trebuie sa se lase calcat in picioare dar in momentul cand orgoliul sau depaseste o anumita limita si Satanistul poate ajunge intr-o incurcatura este cel mai favorabil ca Satanistul sa isi recunoasca propria gresala !

Satanistul Aspect visual :

Satanistul nu are nici pe departe un anumit aspect visual , fiecare Satanist este incurajat sa isi promoveze felul propriu in care vrea sa se afiseze public sau sa arate , satanismul modern condamna spiritul de turma si promoveaza individualismul si uncitatea , ornarea , impodobirea corpului cu diferite accesorii sau desene este binevenita numai din proprie initiativa tentaivele de copiere sunt aspru blamate .

Concluzie :

Satanistul este liber sa faca orice atat timp cat actiunile sale reprezinta un beneficiu sau placere personala si nu ii pun in pericol integritatea fizica , starea de libertate , il aduc intr-o situatie sau stare neplacuta sau inconfortabila , sunt un atac la intelectualism sau umanitate !

Autor: Azrael-sub7

Satanismul Traditional

1 Stea2 Stele3 Stele4 Stele5 Stele (19 voturi, media: 3.47 din 5)
Loading ... Loading ...
1,383 vizualizari

February 17, 2009 de admin  
in Teorie

Cand oamenii aud cuvantul “Satanism” sau “[Satana]Satan” se gandesc automat la sacrificii, demoni si mutilarea animalelor/oamenilor. Totusi aceste minciuni sunt asociate cu Satanismul de catre presa si de intreaga comunitate Crestina. Aceste informatii eronate sunt acceptate de catre populatia “obisnuita”, astfel incat a fost pusa eticheta “rau” acestei ramuri ale culturii mondiale.

Satanismul este atat o religie cat si un mod de viata. Spre deosebire de majoritatea religiilor lumii incurajeaza propria dezvoltare si te indeamna sa te feliciti pe tine insuti cand realizezi ceva si nu o deitate care te poate face in anumite momente ( daca nu intotdeauna ) sa te simti nesemnificativ/fara valoare. Aceasta religie si stil de viata mai incurajeaza ratiunea, intelectul, obiectivismul si individualitatea, fara de care omul nu are nimic. Unde e bucuria realizarii, sau mai bine spus realizarea daca tu nu ai voie ( nu te lasa religia/deitate a) sa gandesti? Nu trebuie sa uitam ca intr-un anumit moment din istorie comunitatile care se bazeaza pe altruism au incercat sa treaca sub semnul ilegalitatii cartile ce indemnau spre gandirea rationala/libera.

De aceea exista Satanistii Traditionali sunt Satanistii care vad in cuvantul Satana o deitate pe care o considera un prieten, un aliat, stapan; depinde de ideile Satanistului respectiv. O greseala se face cand se spune ca acestia venereaza pe Satana asa cum apare in Biblia Crestina. Satanismul Traditional se bazeaza in general pe adepti, initiati. Mai multe

Legende despre Lilith

1 Stea2 Stele3 Stele4 Stele5 Stele (10 voturi, media: 5.00 din 5)
Loading ... Loading ...
2,075 vizualizari

February 17, 2009 de admin  
in Teorie

Pana in secolul optsprezece , in multe culturi ale lumii era comuna practica folosirii amuletelor impotriva lui Lilith.
Aceste amulete se asezau deseori in cele patru colturi ale camerei in care dormeau nou-nascutii si aveau menirea sa- i apere pe acestia si pe mamele lor. Uneori se trasa un cerc magic in jurul patului nou-nascutului, cerc pe care se scriau numele a trei ingeri insotite de cuvintele : ” Alungata sa fie Lilith ” sau ” Fereste acest copil de tot raul“.
Daca un copil radea in somn, era semn ca Lilith se afla in preajma. Se credea ca un bobarnac usor pe nasul copilului facea ca Lillith sa dispara.

Lilith este un demon feminin al noptii, printesa a Iadului, care se presupune ca zbura in cautarea pruncilor pentru a-i rapi sau strangula.
In mitologia evreilor, se spune ca Lillith a fost prima sotie a lui Adam. Mai multe

Pagina 1 din 512345

Get Adobe Flash playerPlugin by wpburn.com wordpress themes