Sa le spui ca plec, poate nu ii voi vedea;
In noaptea asta stau iar maine-mi vad de drum.
Sa le spui ca timpul mereu ma va purta,
Ca timpul este-un leagan cu un copil de fum.
Se lasa seara asteptand si ploaie cade peste tot;
In noaptea asta stau si scriu scrisori in rime.
Am sa le spun ca toate amintirile le pot
Intoarce din calea lor pierzanda inapoi la mine.
Sa le spui in soapte ca viata mea e-a altui loc,
Si doar o clipa mai astept in cerul lor de iad,
Ca am citit povesti din pagini arse-n foc,
Ca am privit la geam legiuni intregi cum cad.
Sa le spuneti voi de-acum, cazutele cuvinte,
Ca nu e cale de intors in nici un chip si fel.
As vrea in schimb sa iti aduci aminte
De leaganul de fier, copilul slab din el.
Autor: Dantalion
6 Comentarii
piSsuletZ
Deci asta e cea mai tare poezie de pe acest site. super tare, tineti-o tot asa. 😉
Jenna
Pretty cool post. I just stumbled upon your site and wanted to say
that I’ve really liked browsing your blog posts. In any case
I’ll be subscribing to your blog and I hope you write again soon!
Alex
‘m ai omorat’ cu poezia asta.Felicitari
RDGeo
Marfa poezia, daca nu ai dat copy/paste, inseamna ca esti chiar talentat. Felicitari!
IamGod
e superba…mai ales la partea cu „timpul este-un leagan cu un copil de fum” este foarte expresiva…sau am io imaginatie bolnava.Oricum, bafta in continuare!
Lilith
genial,genial,genial…felicitari…deci,pe bune,e prea geniala 8->