Potopul fatarniciei

Secretul neprihanirii: absurditatea divina si nebunia umana.

„Prin credinta Noe a osandit lumea, si a ajuns mostenitor al neprihanirii„( Evrei 11:7). Cel care se presupune ca a osandit lumea era un batran de sase sute de ani, martor direct al potopului. Sase sute de ani, varsta de domeniul fantasticului, cam atat avea primul om senil din istoria biblica. Daca ne-am lua insa dupa zicala romaneasca „a da in mintea copiilor„, atunci se poate intelege de ce in Crestinism neprihanirea este asociata cu infantilismul. Scriptura nu precizeaza de ce a dorit Dumnezeu distrugerea lumii, afara de faptul ca devenise rea. Pentru ca fiecare domeniu cere sa fie judecat dupa propriile mijloace, atunci m-am gandit sa fac referire la „desavarsirea cereasca„.

„De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tau, si nu te uiti cu bagare de seama la la barna din ochiul tau” ( Matei 7:3) „Fatarnicule scoate intai barna din ochiul tau si atunci vei vedea deslusit sa scoti paiul din ochiul fratelui tau” ( Matei 7:5). Asa se spune in Crestinism atunci cand cineva este judecat pe nedrept, facandu-se abstractie de minusurile celui care judeca. La fel stau lucrurile si cu Dumnezeu. Eticheta de fatarnic nu este aplicata in mod zadarnic, daca ne gandim la vechiul obicei al lui Dumnezeu de a fugi de responsabilitate. In primul rand Dumnezeu se lauda ca ar fi creat primii oameni, insa Cain avea alta parere „…oricine ma va gasi, ma va ucide” ( Geneza 4:14). Cine erau ceilalti, din moment ce se presupune ca ei erau singurii creati? Deci Adam si Eva fiind primi oameni, nu poate fi real. In al doilea rand ni se prezinta cum fiii ceresti s-au lasat ispititi de frumusetile pamantesti.Ce se intampla cu neprihanirea cereasca, clar: cerul nu este locul cel mai potrivit pentru neprihanire. In al treilea rand Dumnezeu nu isi poate controla oastea cereasca si decide sa distruga lumea: iata un act al neputintei, deci Dumnezeu nu este atotputernic. Cam asa stau lucrurile cu desavarsirea divina „Voi fiti dar desavarsiti precum si Tatal vostru cel ceresc este desavarsit” ( Matei 5:48) Care a fost insa rolul lui Noe? Trec peste perioada potopului si ajung in momentul cand Noe, un „free-lander” biblic ajunge pe ceea ce se presupune ca mai ramasese si Terra. Aici observam relatia frumoasa dintre divinitate si om bazata, bineinteles, pe sacrificiu. Iertarea lumii vine printr-un lucru absurd: o jertfa a unui animal. Dumnezeu miroase fumul unor maruntaie si picioare de animale si deodata realizeaza ce frumos este omul.

De aici nu imi ramane decat o concluzie: viata omului nu valoreaza decat cateva kilograme de carne moarta. Imens respect dovedit omului! Dar nu este primul „Cand a rupt Mielul pecetea a cincea, am vazut sub altar sufletele celor ce fusese injunghiati din pricina Cuvantului lui Dumnezeu” ( Apocalipsa 6:9). Trebuie sa fie comod sa stai sub altar, un loc cam stramt, zic eu, dar are si Dumnezeu o scuza: erau suflete, nu ? In contradictoriu cu cele spuse de (C)Hristos ” Duceti-va de invatati” ( Matei 9:13), Dumnezeu cere omului sacrificiu „Daca varsa cineva sangele omului, si sangele lui sa fie varsat de om” ( Geneza 9:6), „…ca un prinos si ca o jertfa de bun miros lui Dumnezeu” ( Efeseni5:2), asa este omul: doar o jertfa.

Revenind la Noe. Despre el ni se spune ca era un fel de viticultor, care avea viciul betiei si pe cel al exibitionismului, unde este demnitatea lui Noe? In concluzie potopul, daca a fost, a avut ca sursa neputinta divina, iar Noe nu a fost un nebun, singurul, care l-a crezut pe Dumnezeu. Rostul acestei scrieri nu a fost decat acela de a dovedi, daca mai era nevoie, ca iudeo-crestinismul are la baza invataturii minciuni si destui nebuni.

Autor: barneataalexandra

Cuvinte populare:

• pericolul fatarniciei
• biblica satanista ro
• credinta satanică
• mostenitor al neprihanirii
• matei 7:3 paiul si barna
• potopuri
• lilith geneza
• potopul din romania
• aratami macar 9 poze cu satana
• Geneza satanista