din modul in care ti-ai redactat commentul, imi dau seama ca esti genul de persoana care isi face prea multe griji pentru nimic. nu stiu cati ani are fratele tau, dar stiu ca la o anumita varsta, e normal sa ai tendinte teribiliste. si eu aveam chef sa fiu “satanist” pe la 14 ani si sa port semne ale diavolului ca pentagrama de care ziceai tu, si imi facusem chiar o filosofie de viatza din a fi impotriva mai multor lucruri care pentru altii erau ff importante.

sunt sigur ca si fratele tau trece printr-o perioada la fel. cat despre prietenii lui…nu stiu ce sa zic. la varsta de care itzi ziceam, si de noi se zicea prin oras k spanzuram pisici noapte in parc; de fapt, nu faceam decat sa bem si sa cantam la chitara.

daca tot zici ca nu-tzi e frica si daca esti in stare sa treci peste aparentze (haine, lentile, machiaj etc etc) de dragul fratelui sau, eu zic sa incerci sa te apropii mai mult de el, incearca sa deschizi o discutzie rationala cu el despre subiectul asta, da’ sa nu fie una inflacarata, in care unul sau celalalt sa-si impuna cu tot dinadinsul pctul de vedere. sunt sigur ca fratele tau e dornic sa vorbeasca despre asta cu cine e interesat.

astea sunt sfaturile mele. pentru ca, tzi-am zis, stiu si eu cum e.

P.s. doar ca sa stii si tu, nu sunt nici satanist, nici crestin, nici budist, nici musulman si nici ateu. eu pur si simplu cred intr-un creator pe care stiu ca n-am cum sa-l inteleg, asa ca nu-mi ghidez viatza dupa nicio doctrina religioasa. cred, in schimb, in actiune si reactiune. asa ca incerc sa fiu un om cat mai bun cu putintza.