Prolog

(2 voturi, media: 5.00 din 5)

 Loading ...

In umbra chipului de ceara…
Insamantam singuratatea;
Tristeti ce curg pe chipul nostru
Ajung tarana s-o atinga
Si-ncremenesc hranind pamantul…
Cu patimi, cu dureri, cu vina.
Te vad invaluita-n umbra
In negre draperii de catifea,
Si trupu-ti plin de goliciune
Si ochi-ti rosii-nflacarati
Privindu-i, sufletul imi geme
Si parca trec in nefiinta.
In negrul criptelor strabune
Vopsind peretii in durere,
Amaru-ti versi pe un mormant;
Si cu furie dai cu pumnii
Si-ncepi sa strigi:
“Vreau sa traiesti!”
Dar nepasarea ta trecuta…
Cand ma-ntrebam de ce traiesc,
Cand ma plimbam prin locu-n care,
Adesea noi ne intalneam,
Cand ma gandeam, merita oare
Si cand cu foc te sarutam
Iubirea mea ti-o daruiam
Si impreuna infloream.
E prea tarziu…
…nu ma mai meriti;
Am suferit destul
Adio.
Daca tu nu ma vrei,
Nici eu nu ma mai vreau.
De ce sa mai traiesc
Cand nu pot fara tine.
De ce sa mai respir
Cand nu respiri cu mine.
De ce sa mai zambesc
Cand nu zambesti cu mine.
De ce sa iti mai spun ca te iubesc
Si tu… nimica.
De ce sa spun ca te urasc
Si sa nu pot.
De ce incerc sa ma-ntregesc
Primind doar amagire.
Adio-ti spun…
Si-n negura ma prabusesc.

Autor: Moonchild

Cuvinte populare:

• poezia prolog
• poezia prolog comentariu
• poezie prolog

Articole similare:

1. Lasati-ma sa mor