Satana Satanismul din Romania! Despre Satanismul Modern! Totul despre Satanism! » Teorie

Religia – o forma de politica

admin — Mon, 31 Oct 2011 11:07:04 +0000

Biserica si Biblia Crestina ne spune ca Dumnezeu iubeste oamenii si le-a dat puterea si libertatea sa decida singuri ce cale vor sa urmeze, lucrurile insa nu stau asa. In Apocalipsa lui Ioan se prezice sapte ingeri cu sapte potire ale “maniei lui Dumnezeu” ce vor fi varsate pe pamant, pe rand, oprindu-se doar daca oamenii au sa se pocaiasca ( adica sa tina pliscu mic si sa faca ce li se spune ).

In fiecare zi ni se baga pe gat cum ca Dumnezeu este Atotputernic, ca ne iubeste si cel mai important, ca ne lasa liberi. Daca Dumnezeu ar fi intr-adevar Atotputernic si ne-ar iubi, ce rost ar mai avea toata suferinta ce va urma, cele sapte urgii. Parerea personala este ca destinul omenirii nu este scris, este asa cum ni-l facem in fiecare secunda iar religia Crestina este doar o forma de politica, o forma de manipulare in masa, manipulare prin frica (ex. Sfanta Inchizitie sau Inchizitia Spaniola cand, daca aveai o gandire mai putin ingusta decat a altora ajungeai sa putrezesti de viu in una din temnitele lor sau poate preferai ghilotina). Chiar si astazi, cand oamenii incep sa aiba acces la o cantitate dubla de informatii anual, astazi cand auzi cuvantul democratie aproape peste tot si ca individul are dreptul sa-si aleaga religia (desigur, satanismul fiind interzis la noi in tara), orientarea sexuala etc., inca mai poti fi persecutat de cele spuse mai inainte.

Sunt sigur ca cu totii am auzit de imensul dar nu prea celebrul seif de la Vatican, plin cu atrocitatile facute de Biserica, documente care, dupa sute de ani, inca mai pot face rau acestei institutii. Daca Biserica Crestina este cu adevarat “buna si dreapta“, de ce nu publica aceste documente sau macar sa le faca accesibile populatiei. Dar mai bine discrimineaza alte religii si in principal Satanismul. Sa fim realisti, oamenii sunt doar mamifere inteligente iar cele mai multe religii sunt forme de politica aparute in vremuri cand oamenii nu erau organizati, asadar nu erau resurse pentru a-i controla ( legile si punerea lor in practica ).

Autor: propso

Cuvinte populare:

Articole similare:

Ce forma politica sprijina satanismul?

Omul modern

admin — Mon, 31 Oct 2011 11:07:02 +0000

O viziune proprie asupra conceptului de Satanist Modern.

Privind in urma, mi-am dat seama ca nu prea stiam nimic despre ceea ce inseamna acest tip de satanism, ca eram dominata, de multi oameni din aceasta tara, de prejudecati si de resentimente. Mi-am dat seama ca nu cunosc , mai intai de toate, ce il defineste pe un satanist Modern. Cu timpul am invatat sa-i cunosc pe acesti oameni, sa-i inteleg, la fel de mult cum am invatat sa ma cunosc si sa ma inteleg pe mine insami. Acum ii inteleg ca pe niste oameni care refuza sa accepte granitele “morale” impuse de societate, care nu fac altceva decat sa construiasca goluri imense in relatiile interumane. I-am descoperit ca pe niste oameni ce nu accepta o etichetare gratuita, refuzand a se comporta potrivit acesteia. Ceea ce este considerat ca fiind “normal” de catre societate (in plan comportamental) este depasit si transfigurat prin dorinta, realizarea ei ducand la realizarea unei existente.

Existenta in aceste zile presupune o permanenta lupta a individului cu sine insusi, dar mai ales cu ceilalti, lupta nefiind una usoara, atunci cand prejudecatile ce se nasc in mijlocul societatii sunt de neclintit. Satanistul Modern este individul secolului XXI, definit printr-un singur atu: Vointa de Asumare a Libertatii, a trairii de zi cu zi. Spre deosebire de trecut, cand oamenii se bazau pe “legi nescrise“, in acest secol, oamenii se bazeaza pe legea scrisa a experientei, a realului. Poate ca din acest motiv au loc atatea razboaie religioase, spiritualitatea nu mai este suficienta, devenind, din sursa unica de adevar, o piedica in calea civilizatiei si culturalizarii.

Astazi gradul de vitalitate al omului religios poate fi urmarit prin gradul de interes pe care si-l acorda lui insusi ca Fiinta Unic Creatoare. Interesul devine motorul principal al vietii, devine sansa cea mai apropiata de a scapa de alienarea timpurilor trecute, insa pentru a pune acest motor in miscare este nevoie de Responsabilitate. Conceptul de responsabilitate poate parea inutil, rupt din vreo carte de drept, dar in realitate defineste religiozitatea Satanistului, dand o valoare pozitiva interesului, o valoare calitativa vietii. Acestea sunt timpurile omului modern , timpuri inca dominate de conflicte, dogme si iluzii ale trecutului, timpuri ce cauta cu toata forta sa-l marginalizeze, sa-l excluda.

Pentru el nu exista decat o singura provocare: sa ramana in picioare la sfarsitul luptei. Finalul presupune insa, o dezradacinare de vechiile concepte, cum ar fi acelea ca un pumn in masa poate rezolva totul, ca un limbaj aberant si deseori dus la vulgaritate inseamna umanitate sau curaj, cand in realitate nu inseamna decat decadere si insuficienta psihica. Motivul pentru care Satanistul Modern isi intoarce privirea impotriva societatii, nu este dat de faptul ca ” modernitatea” de multe ori inseamna superficialitate, ci este dat de convingerea ferma ca are ceva de spus, ca are de dovedit un caracter puternic si onest. Pentru mine acestea sunt coordonatele unui satanist modern – gandire libera si responsabilitate. Tot ce mai ramane de facut este ca acestea doua sa isi gaseasca locul binemeritat intr-o societate noua, intr-o societate moderna.

Autor: barneataalexandra

Cuvinte populare:

Articole similare:

Satanism si Crestinism

admin — Mon, 31 Oct 2011 11:06:55 +0000

Avand in vedere ca marea majoritate a oamenilor percep Satanismul drept ceva hidos, care se refera doar la moarte si sacrificii, cred ca cel mai bun exemplu pentru a-i face sa inteleaga ca nu este asa ar fi efectuarea unei analize schematice bazata pe asemanari si deosebiri intre aceste doua religii.

Pentru inceput voi incepe cu asemanarile care sa fiu sincer sunt foarte putine si anume:
- Ambele religii slavesc o anumita divinitate, respectiv Satanismul pe Satana(nota administratiei – Veneratorii Diavolului, citeste Tipuri de Satanism) si Crestinismul pe Dumnezeu;
- Ambele religii afirma ca daca ai credinta in zeitatea respectiva vei fii fericit si vei gasi implinirea;
- Ambele religii ponegresc divinitatea slavita de religia opusa;
- Ambele religii au presupus sacrificari, da ai citi bine. In acest sens un exemplu graitor ar fi faptul ca Dumnezeu le cerea oamenilor sa sacrifice animale in cinstea lui (daca nu ma crezi citeste Biblia, in special Vechiul Testament).
- Ambele religii sunt la randul lor combatute de alte religii, cum ar fi in cazul Crestinismului de Islamism, etc., iar in ceea ce priveste Satanismul aceasta religie este stigmatizata de toate;

Acum este randul deosebirilor despre care pot sa spun ca sunt intr-un numar enorm:
- Adeptii Crestinismului au ajuns sa spuna ca sunt Crestini doar cu gura nu si cu sufletul (n.a. Satanism Tradtional – pentru Satanismul Modern sufletul e un termen crestin fara valoare), un exemplu in acest sens fiind faptul ca marea majoritatea Crestinilor nici nu mai calca prin biserici;
- Crestinismul este o religie la care nu aderi de buna voie, ci silit, graitor fiind faptul ca dupa nastere copilul este botezat si preia aceasta religie, pe cand la Satanism aderi de buna voie si nesilit;
- Crestinismul a ajuns in vremurile noastre o uriasa corporatie, principala sa menire fiind aceea de a produce bani, un exemplu clar fiind banii care sunt ceruti de preoti si Biserica pentru numeroasele slujbe, faptul ca dupa anul nou iti vine preotul in casa si iti da cu agheazma, normal fiind sa-i dai bani, pe cand in cazul Satanismului eu nu am auzit inca de vreo obligatie sa dai bani;
- Crestinismul este si o masina mediatica si care se auto propaga un exemplu in acest sens fiind faptul ca toti in scoala am facut religie ca materie obligatorie
- Insisi preotii despre care se spune ca sunt slujitorii lui Dumnezeu pe pamant injura si comit adulter, furturi si cate si mai cate injosindu-si astfel credinta, pe cand de un Satanist care sa isi injoseasca credinta facand fapte contrare acestei religii eu personal nu prea am auzit;
- Daca te duci in Biserica sa asculti o slujba observi imediat ca sunt mult mai multi oameni batrani prezenti decat tineri, pe cand printre adeptii Satanismului se gasesc un numar covarsitor de tineri si dupa cum stim tinerii reprezinta viitorul;
- In mare parte sarbatorile Crestine au ajuns in ochii lumii mai mult zile in care se fac si se dau cadouri decat zile in care trebuie preaslavit Dumnezeu, eu personal cand ma gandesc la Craciun imi vin in minte doar cadourile, dar cand ma gandesc la Sabat (n.a. sarbatoare pagana) nu imi vine in minte decat Satana;
- Se spune ca, Crestinismul propovaduieste pacea, atunci cruciadele sau asa numitele “razboaie sfinte” tot pacea au propovaduit-o? Pe cand despre un razboi Satanist inca nu am auzit si slabe sanse sa aud;
- Despre miracolele infaptuite prin puterea lui Dumnezeu se face o propaganda imensa desi eu personal nu am vazut inca nici unul, dar despre blestemele si miracolele Satanei nu se face absolut nici o propaganda, ci se spune ca ar fi semne rele;
- Pana acum nu am vazut nici un om despre care se spune ca ar fi posedat de Dumnezeu, dar despre persoane posedate de Diavol am auzit, si chestia asta ma face sa ma gandesc daca Dumnezeu exista;
- Crestinismul respinge stiinta, un exemplu fiind faptul ca se spune ca Dumenzeu a creat pamantul si oamenii dar nu exista nici o dovada in acest sens, pe cand Satanismul incurajeaza stiinta, graitor fiind faptul ca in Cartea lui Lucifer scrie ca vor fi fericiti cei ce au gasit intelepciunea si cunoasterea;
- Se spune ca adeptii Satanismului sunt toti rock-eri jegosi si betivi, dar daca te uiti in jurul tau vezi ca, barurile si in special carciumile sunt pline de persoane in stare avansata de ebrietate dar care se dau buni crestini;
- Una din marile prostii ale Crestinismului este scrisa chiar in Biblia Crestina, fiind rostita de insusi Iisus si anume: “daca cineva iti da o palma, intoarce si celalalt obraz”. Cel putin asta reprezinta o injosire si parca din ceea ce am retinut eu citind Biblia in ochii lui Dumnezeu toti sunt egali si atunci de ce chestia asta cu intorsul celuilalt obraz? Pe cand daca analizam un pic doctrina Satanista se remarca usor faptul ca se spune ca “daca esti atacat distruge-ti inamicul”.

Deosebiri sunt o multime, eu le-am spus doar pe cele de suprafata, in cele interioare nu am intrat, asa ca astetpt cu nerabdare de la voi altele publicand un comentariu.

Acest eseu a fost trimis de unul din membrii B.S.R.! Administratia nu-si asuma nici o responsabilitate pentru acest material.

Autor: vitelu

Cuvinte populare:

Articole similare:

Magie in Satanism – Paranormal sau trucuri oculte

admin — Thu, 13 Jan 2011 08:21:48 +0000

Este cunoscut si raspandit faptul ca magia nu este recunoscuta si confirmata de catre cercetatori, de catre populatie in general sau academicieni si sceptici.

Lasand la o partea era tehnologica si multele avansari in domenii precum pshilogia, fizica cuantica sau neurologia, rezultatul final dovedeste ca nu exista nici o dovada palpabila caci termenul sau actiunea de magie / paranormal este recunoscut.

Toate investigatiile sociologice nu au reusit sa descopere o dovada asupra puterii si existentei magiei, iar experimentele oculte si parapsihologii nu au putut pana in acest moment sustine si aduce dovezi asupra existentei magiei / paranormal.

Prin urmarea, in lumea noastra moderna, toate principalele religii blameaza si duc o lupta de imagine impotriva magiei sau paranormalului si sustin cu tarie ca ei nu au practicat si nu vor practica magia sau alte trucuri sau vraji.

Incercati sa intrebati un crestin daca toate inchinarile si rugile aduse lui Dumnezeu pentru vindecarea cuiva reprezinta magie sau supranatural si vedeti ca toti vor sustine cu tarie in voce ca ei nu fac asa ceva si totodata crestinismul nu recunoaste magia sau orice forma de supranatural.

Astfel, din punctul lor de vedere putem spune caci crestinismul prin comunicarea lor cu spiritele supranatarule nu dau dovada de nici o forma de magie, sau cel putin asta sustin si vor sustine ei.

Satanismul este una din religiile care recunosc si promoveaza magia iar orice forma de supranatural care vine in ajutorul promovarii persoanei de sine va fi mereu incurajata.
Satanismul este in general o religie care mereu s-a opus normalului si banalului neincercand sa musamalizeze fapte reale dar nerecunoscute.

Magia si ritualurile de magie in Satanism au in centru si pun accentul pe persoana proprie.
In principal magia in Satanism se bazeaza pe tehnici psihologice, psihodrama si tehnici avansate de negociere in societate.

Ritualurile clasice care sunt cunoscute prin intermediul mass-media sunt de domeniul traditionalului si se realizeaza in mod organizat in comuniuni bine stabilite.

Majoritatea satanistilor cred, practica si utilizeaza magia supranaturala zi de zi intr-o forma sau alta in functie de beneficiile care le doresc.
Acest tip de magie se bazeaza pe cauza si efect, iar in centru este puterea individuala si mai putin implicarea factorilor “externi“, mai exact cei supranaturali cum ar fi demonii sau spiritele.

In Satanism, persoana proprie este singura sursa de putere si magie intr-un ritual.

Cuvinte populare:

Nu exista articol esimilare.

Uman

admin — Thu, 13 Jan 2011 04:31:14 +0000

Inchid ochii pentru a mai simti ultima oara acea dulce amagire, ce ma hranea in mod excesiv, ma umplea de regrete si ma golea de sentimente, dar numai dupa ce treceam prin aceasta dulce tortura mai puteam sa te privesc in ochi doar pentru a-ti mai spune o data ca esti doar un rebut in aceasta ghena absoluta.

Doar in aceasta tortura pe care ti-o aplicam cu acea frivolitate infinita mai gaseam placerea acestei vieti sterpe, ura devenise un antibiotic, unul pe care mi-l procuram in doze ametitor de mari, ce ma conduceau galant spre abisul amar al unor placeri inumane.

Durerea ta era ca un pansament aplicat din ce in ce mai des, pana ce devine un mod de viata, inert, dar pana la urma si asta e o cale spre extaz, acea lacoma agonie ce acum devine placere pura, placerea unui nebun insetat de moarte, de durere, de scarba, cu alte cuvinte de tot ce presupune sa fii uman.

Am invatat sa calc tot ce-i curat in picioare, sa-mi reneg sentimentele, sa iubesc imoralitatea, sa judec tot ce e mai presus de mine…

AM INVATAT SA FIU OM!!

Articol trimis de utilizatorul Stroe Ana

Cuvinte populare:

Nu exista articol esimilare.

Satanismul Traditional

admin — Thu, 13 Jan 2011 04:31:05 +0000

Cand oamenii aud cuvantul “Satanism” sau “[Satana]Satan” se gandesc automat la sacrificii, demoni si mutilarea animalelor/oamenilor. Totusi aceste minciuni sunt asociate cu Satanismul de catre presa si de intreaga comunitate Crestina. Aceste informatii eronate sunt acceptate de catre populatia “obisnuita”, astfel incat a fost pusa eticheta “rau” acestei ramuri ale culturii mondiale.

Satanismul este atat o religie cat si un mod de viata. Spre deosebire de majoritatea religiilor lumii incurajeaza propria dezvoltare si te indeamna sa te feliciti pe tine insuti cand realizezi ceva si nu o deitate care te poate face in anumite momente ( daca nu intotdeauna ) sa te simti nesemnificativ/fara valoare. Aceasta religie si stil de viata mai incurajeaza ratiunea, intelectul, obiectivismul si individualitatea, fara de care omul nu are nimic. Unde e bucuria realizarii, sau mai bine spus realizarea daca tu nu ai voie ( nu te lasa religia/deitate a) sa gandesti? Nu trebuie sa uitam ca intr-un anumit moment din istorie comunitatile care se bazeaza pe altruism au incercat sa treaca sub semnul ilegalitatii cartile ce indemnau spre gandirea rationala/libera.

De aceea exista Satanistii Traditionali sunt Satanistii care vad in cuvantul Satana o deitate pe care o considera un prieten, un aliat, stapan; depinde de ideile Satanistului respectiv. O greseala se face cand se spune ca acestia venereaza pe Satana asa cum apare in Biblia Crestina. Satanismul Traditional se bazeaza in general pe adepti, initiati.

Acestia aspira spre o modificare a caracterului pentru a creea un om evoluat, superior celorlalti care in timp ( ordinul zecilor de ani ) va modela societatea intr-una perfecta. Considera ca acest drum este unul lung ( poate dura o viata ), plin de primejdii si ca nu exista o cale scurta spre adevarata intelepciune. Nu exista nici un ritual care sa te ajute in strabaterea mai rapida a acestui drum. De obicei Satanistii Traditionali adevarati fac parte din grupari Sataniste Traditionale unde se pregatesc pentru a trece diferite etape, ultimul fiind sa se intoarca inapoi in lume si sa invete noi indeletniciri pe care sa le puna in practica. Fiecare ordin/organizatie/biserica are o dogma proprie. In esenta toate contin aceleasi principii dar civilizatiile de la care preiau imbracamintea acestor idei sunt diferite. Un alt ideal al Satanismului Traditional este pregatirea individului pentru a-si contrui propriul templu. Ritualurile care reprezinta o inversarea Crestinismului sunt in numar mare, Slujba Neagra ( un ritual ce satirizeaza serviciile oferite de Crestini ) este pusa la loc de cinste printre randurile lor. Domina misticismul si principiile restrictive ( ceva asemanator Crestinismului ).

Primul grup care s-au declarat satanisti traditionali, a fost ordinul celor noua ingeri ( ONA ), niste extremisti britanici, care au existat intre 1980 si 90. Scriitori ONA au tinut ca satanistii traditionali sa fie implicati in politica extremista si o activitate violenta criminala. In tarziul anilor 1990, si in primii ani ai secolului XXI, „eticheta satanismului traditional” a fost adoptata aproape de fiecare satanist care il vedea pe satana ca pe o deitate si credea in el.

Recent, din 2004, cativa oameni au inceput de a utiliza termenul de satanisti traditionali. Totusi, acest termen nu a fost pe deplin justificat istoric. Termenul „satanist traditional” a fost marcat de scriitori ONA, a caror sistem de credinta nu a fost bazat in primu rand pe crestinism dimpotriva a fost inclinat spre traditionalele oculte din vest, ca un termen nepotrivit.

Cand grupul „Black Goat Cabal” a fost pentru prima data infiintat, atentia satanismului fie traditional, fie theistic, a fost pentru a se face cunoscut in ochii publicului. In final, sa tintit avansarea in lume, indiferent de forma satanismului,si bineinteles cu cele mai bune teorii dogmatice, ale satanismului.

Autor: astrologu

Cuvinte populare:

Articole similare:

Potopul fatarniciei

admin — Thu, 13 Jan 2011 04:30:58 +0000

Secretul neprihanirii: absurditatea divina si nebunia umana.

“Prin credinta Noe a osandit lumea, si a ajuns mostenitor al neprihanirii“( Evrei 11:7). Cel care se presupune ca a osandit lumea era un batran de sase sute de ani, martor direct al potopului. Sase sute de ani, varsta de domeniul fantasticului, cam atat avea primul om senil din istoria biblica. Daca ne-am lua insa dupa zicala romaneasca “a da in mintea copiilor“, atunci se poate intelege de ce in Crestinism neprihanirea este asociata cu infantilismul. Scriptura nu precizeaza de ce a dorit Dumnezeu distrugerea lumii, afara de faptul ca devenise rea. Pentru ca fiecare domeniu cere sa fie judecat dupa propriile mijloace, atunci m-am gandit sa fac referire la “desavarsirea cereasca“.

“De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tau, si nu te uiti cu bagare de seama la la barna din ochiul tau” ( Matei 7:3) “Fatarnicule scoate intai barna din ochiul tau si atunci vei vedea deslusit sa scoti paiul din ochiul fratelui tau” ( Matei 7:5). Asa se spune in Crestinism atunci cand cineva este judecat pe nedrept, facandu-se abstractie de minusurile celui care judeca. La fel stau lucrurile si cu Dumnezeu. Eticheta de fatarnic nu este aplicata in mod zadarnic, daca ne gandim la vechiul obicei al lui Dumnezeu de a fugi de responsabilitate. In primul rand Dumnezeu se lauda ca ar fi creat primii oameni, insa Cain avea alta parere “…oricine ma va gasi, ma va ucide” ( Geneza 4:14). Cine erau ceilalti, din moment ce se presupune ca ei erau singurii creati? Deci Adam si Eva fiind primi oameni, nu poate fi real. In al doilea rand ni se prezinta cum fiii ceresti s-au lasat ispititi de frumusetile pamantesti.Ce se intampla cu neprihanirea cereasca, clar: cerul nu este locul cel mai potrivit pentru neprihanire. In al treilea rand Dumnezeu nu isi poate controla oastea cereasca si decide sa distruga lumea: iata un act al neputintei, deci Dumnezeu nu este atotputernic. Cam asa stau lucrurile cu desavarsirea divina “Voi fiti dar desavarsiti precum si Tatal vostru cel ceresc este desavarsit” ( Matei 5:48) Care a fost insa rolul lui Noe? Trec peste perioada potopului si ajung in momentul cand Noe, un “free-lander” biblic ajunge pe ceea ce se presupune ca mai ramasese si Terra. Aici observam relatia frumoasa dintre divinitate si om bazata, bineinteles, pe sacrificiu. Iertarea lumii vine printr-un lucru absurd: o jertfa a unui animal. Dumnezeu miroase fumul unor maruntaie si picioare de animale si deodata realizeaza ce frumos este omul.

De aici nu imi ramane decat o concluzie: viata omului nu valoreaza decat cateva kilograme de carne moarta. Imens respect dovedit omului! Dar nu este primul “Cand a rupt Mielul pecetea a cincea, am vazut sub altar sufletele celor ce fusese injunghiati din pricina Cuvantului lui Dumnezeu” ( Apocalipsa 6:9). Trebuie sa fie comod sa stai sub altar, un loc cam stramt, zic eu, dar are si Dumnezeu o scuza: erau suflete, nu ? In contradictoriu cu cele spuse de (C)Hristos ” Duceti-va de invatati” ( Matei 9:13), Dumnezeu cere omului sacrificiu “Daca varsa cineva sangele omului, si sangele lui sa fie varsat de om” ( Geneza 9:6), “…ca un prinos si ca o jertfa de bun miros lui Dumnezeu” ( Efeseni5:2), asa este omul: doar o jertfa.

Revenind la Noe. Despre el ni se spune ca era un fel de viticultor, care avea viciul betiei si pe cel al exibitionismului, unde este demnitatea lui Noe? In concluzie potopul, daca a fost, a avut ca sursa neputinta divina, iar Noe nu a fost un nebun, singurul, care l-a crezut pe Dumnezeu. Rostul acestei scrieri nu a fost decat acela de a dovedi, daca mai era nevoie, ca iudeo-crestinismul are la baza invataturii minciuni si destui nebuni.

Autor: barneataalexandra

Cuvinte populare:

Nu exista articol esimilare.

Societatea si Satanismul Modern

admin — Thu, 13 Jan 2011 04:30:57 +0000

Exprimarea conceptilor , opinilor si credintelor in societate :

Indiferent de forma de guvernamant sau modul de organizare politic al tarii in care traim ne aflam mereu intr-o societate formata din oameni cu conceptii , religii si pareri diferite satanismul incurajeaza instinctul de auto-conservare si auto-pastrare , asadar satanismul poate fi considerat sanogenetic .
Raspandirea credintelor si parerilor personale poate adesea sa te aduca in situatii neplacute in care singurul pierzator este satanistul , de aceea satanistul modern este singurul care poate sti exact cand este cazul sa isi imparta parerile si opinile el trebuie sa isi urmareasca bine scopul si sa actioneze numai in beneficul sau !

Sexualitatea :

Nu exista limite sexuale atat timp cat activitatile sexuale sunt pe placul satanistului si nu sunt impotriva vointei partenrului sau a partenerei !
Depravarea , perversitatea sunt stabilite de fiecare Satanist in parte in functie de dorintele sale sexuale si nu exista o activitate specifica care sa faca parte din conceptul de depravare sau perversitate .

Socializarea cu semenii :

Satanistul modern trebuie vazut ca orice alt om care are nevoie de relatii intraspecifice de orice tip , astfel satanistul modern poate sa stabileasca diferite relatii si discutii pe numeroase teme .
Desii orgoliul este un privilegiu si relativ prezent in fiecare Satanist , totusi orgoliul are o limita Satanistul nu trebuie sa se lase calcat in picioare dar in momentul cand orgoliul sau depaseste o anumita limita si Satanistul poate ajunge intr-o incurcatura este cel mai favorabil ca Satanistul sa isi recunoasca propria gresala !

Satanistul Aspect visual :

Satanistul nu are nici pe departe un anumit aspect visual , fiecare Satanist este incurajat sa isi promoveze felul propriu in care vrea sa se afiseze public sau sa arate , satanismul modern condamna spiritul de turma si promoveaza individualismul si uncitatea , ornarea , impodobirea corpului cu diferite accesorii sau desene este binevenita numai din proprie initiativa tentaivele de copiere sunt aspru blamate .

Concluzie :

Satanistul este liber sa faca orice atat timp cat actiunile sale reprezinta un beneficiu sau placere personala si nu ii pun in pericol integritatea fizica , starea de libertate , il aduc intr-o situatie sau stare neplacuta sau inconfortabila , sunt un atac la intelectualism sau umanitate !

Autor: Azrael-sub7

Cuvinte populare:

Articole similare:

Relatia dintre drept si morala

admin — Thu, 13 Jan 2011 04:30:54 +0000

Se prezinta o analiza stiintifica pe marginea relatiei dintre sistemul de drept si conceptul de morala extrapolat fiind din stiinta eticii.

Acest material poate sta drept baza informationala pentru eseuri de seminarii, continuarea unui Master ori pentru alte aplicatii de gen…. Morala constituie ansamblul deprinderilor, sentimentelor si convingerilor, atitudinilor si mentalitatilor, principiilor, normelor si preceptelor, valorilor si idealurilor care privesc raporturile dintre individ si colectivitate si care se manifesta in fapte si actiuni, in modul de comportare. Morala reprezinta un etalon social continut de etica si nu viceversa. Sfera conceptului de morala cuprinde constiinta morala (convingeri, conceptii, valori, idealuri morale), norme sau principii morale si relatii morale; acestea din urma se obiectiveaza in fapte si actiuni eficiente social. Atat faptele morale, cat si atitudinile sau normele se apreciaza plecand de la categoriile fundamentale ale eticii ca stiinta a moralei: binele si raul, datoria, responsabilitatea s.a.m.d.

Normele de morala implica un model al conduitei necesare, cat si sanctiunile cu caracter moral in caz de nerespectare a exigentelor valorice ale modelului. Sanctiunile se diferentiaza dupa faptul daca sunt reactia mediului social la comportamentul imoral sau a cugetului moral al subiectului care constientizeaza vinovatia sa. Mediul social sanctioneaza prin oprobiul public, prin dispret etc., iar subiectul vinovat, constient de fapta sa, se autopedepseste prin mustrari de cuget, prin pareri de rau. Pentru normele morale, constrangerea fizica se aplica numai cu rol de adaos la sanctiunea propriu-zis morala a opiniei publice si doar in cazurile in care respectiva fapta imorala este interzisa si de normele de drept.

Interactiunea complexa dintre morala si drept a preocupat gandirea juridica inca din Antichitate. Legiuirile cele mai vechi invoca expres principiile morale, lasand chiar impresia identitatii lor cu regulile juridice. Faptul ca atare nu denota un neajuns teoretic (care poate fi reprosat, eventual, cunoasterii juridice ulterioare, in situatia in care confunda dreptul cu morala), ci situatia caracteristica stadiului initial al dreptului, aflat in relatie sincretica (de nediferentiere) cu morala. De pilda, regele Hammurabi centra codul sau pe “normele juridice de echitate”, daruite poporului “pentru a calauzi cu dreptate pe cei asupriti”; ansamblul indatoririlor concrete care revin persoanei pentru implinirea virtutii reprezinta in dreptul traditional hindus dharma; principiul lui “li”, in dreptul traditional chinez, constituie comandamentul moral, caruia i se atribuie intaietate asupra lui “fa” – comandamentul juridic.

Pentru grecii antici, etica (de la ethos = morav, obicei, caracter), ca parte a conceptiei filosofice, are a defini notiunea de bine, cu corelativele datorie, virtute, fericire etc., care, cum se observa, apartin intr-o masura data si dreptului. Ei aveau o viziune etica asupra dreptului; desi dreptatea era dedusa din conformarea la lege, legea insasi era extrasa din principiul moral al echitatii.
Spiritul practic roman, atasat regulilor traditionale, aseza, de asemenea, dreptul sub semnul moralei. Pentru Cicero, dreptul nu deriva din vointa cuiva, ci de la natura; justitia e naturala si, ca atare, imuabila si necesara.

Daca dreptul a fost, in conceptia anticilor, topit in etica (intrucat el s-a originat in morala), in Evul Mediu i s-a atribuit un statut prioritar fata de etica. Astfel, ideologia religioasa, dominanta, deducea din vointa divina insasi natura dreptului ca vointa divina revelata omului. “Lex humana” este legea facuta de oameni dupa poruncile sfinte, incat ea trebuie respectata nu prin continutul ei concret, ci prin natura vointei ce comunica oamenilor. Pe aceasta baza, conditia moralei se legitima ea insasi in drept. Morala lua forma unor dispozitii de factura universala si eterna.
Urmare a deplasarii de accent realizate de filosofia si cultura Renasterii, prin care valorilor umane li se restituie, pe un plan mai complex, grandoarea si indreptatirea axiologica proprii Antichitatii, in Epoca moderna se produce o reactie puternica la conceptia dogmatica. Pentru Hugo Grotius (“De jure belli ac pacis” – 1625), dreptul rezida in natura rationala a omului. Salbaticia razboiului, jaful si cruzimea care il insotesc nu pot fi inlaturate decat prin adeziunea tuturor la un fond de principii ale dreptului, universal valabile.

El formuleaza patru astfel de principii: respectarea angajamentelor asumate; respectarea a tot ce este al altuia (bunuri, viata sa, cinstea etc.); repararea pagubelor pricinuite cuiva; pedepse echitabile pentru infractori. Asa cum se observa, conceptia lui Hugo Grotius probeaza puternica penetrare a principiilor morale in majoritatea materiilor dreptului.

Progresul cunoasterii in domeniul juridic a facut sa nu se intarzie sesizarea diferentelor reale dintre drept si morala. Astfel, Christian Thomasius (“Fundamenta juris naturae et gentium ex sensu communi deducta” – 1705) distingea intre misiunea dreptului, constand in asigurarea raporturilor exterioare dintre oameni prin reglementari ce formeaza obligatii perfecte, sanctionabile, si misiunea moralei, legata de viata interioara a constiintei si care formuleaza obligatii imperfecte, negarantate. Aceasta teza, care si-a pastrat autoritatea pana in secolul nostru, a fost apreciata ca “adevarata distinctie dintre drept si morala”. Daca in morala, prin alegerea efectuata, se confrunta o actiune cu alta a aceluiasi subiect, in drept se confrunta actiuni diferite ale unor subiecti diferiti. De aceea, morala ar fi unilaterala, iar dreptul, bilateral.

Desigur, nu putem gandi sintagma “viata interioara” fara sa o legam prioritar de morala si de constiinta morala. In actul moral norma si valoarea morala, sociale prin natura lor, nu se impun individului ca un dat exterior, ci sunt asimilate si interiorizate in forma moralitatii; subiectul moral se raporteaza creator la normativitatea morala. Totodata, nici dreptul nu eludeaza viata interioara; in materie penala ori civila, argumentarile din practica judiciara relative la elementul intentional, la viciile de consimtamant ori buna sau reauacredinta nu ar dobandi semnificatie reala daca nu ar pleca de la conceptul de “viata interioara”, de constiinta. Raspunderea juridica nu poate opera dincolo de intemeierea subiectuala a actiunii. Este adevarat insa ca, in timp ce dreptul pleaca de la ideea raspunderii constituite, morala se preocupa de constituirea (interioara) a raspunderii, de ansamblul determinarilor subiectuale care conduc la nasterea constiintei de sine morale in acest “cosmos al subiectivitatii” care este omul.
Atat dreptul, cat si morala sunt discipline normative; ele orienteaza si reglementeaza comportamentul uman. Dreptul mizeaza pe reglementarea institutionala, spre deosebire de morala, careia ii este specifica reglementarea neinstitutionala, daca enunturile juridice sunt elaborate de anumite organe de stat, cu respectarea anumitor proceduri ce confera normei de drept o conditie formala prin care ea se recunoaste, norma morala se prefigureaza spontan si neformal, deci neinstitutionalizat, in procesul convietuirii sociale.

Sfera moralei este mai cuprinzatoare decat aceea a dreptului, intrucat normeaza comportarea oamenilor in cele mai diverse relatii sociale. De aici nu trebuie sa rezulte ca toate normele de drept ar fi incluse in sfera moralei. Normele procesuale civile si penale, numeroase alte norme juridice cu caracter tehnic-organizatoric nu cuprind in sine, nemijlocit, si o apreciere de ordin moral. Dar daca exigentele morale nu-si gasesc in toate cazurile corespondentul normativ in regulile de drept, nu rezulta de aici ca normele juridice cu caracter tehnic nu ar avea, implicit, in subsidiar, o semnificatie si o finalitate care, daca nu sunt de esenta morala propiu-zisa, sa nu fie, in ultima instanta, concordante, prin fucntia lor sociala, de utilitate publica, cu aspiratiile si normele morale. De buna seama, se intalnesc situatii in care unele norme de drept sunt in dezacord cu principiile moralei, dar acest dezacord poarta asupra unei anumite morale, cu care un anumit drept nu mai rezoneaza istoric-evolutiv. Astfel, normativitatea juridica este o parte a normativitatii sociale, care implica, intre altele, si normativitatea morala. Oricate disfunctii ori contradictii ar fi intre aceste doua elemente ale normativitatii sociale, ele, ca parti integrante ale sistemului global al normativitatii sociale, nu pot sa nu aiba aceeasi esenta ca totalitatea organica din care fac parte. De aceea, problema respectarii sau incalcarii dreptului nu poate sa ramana indiferenta moralei.

De regula, forta coercitiva a statului nu garanteaza respectarea normelor morale; pe acest teren actioneaza alti factori, cu eficienta specifica: opinia publica, nivelul de cultura si civilizatie si, nu in ultimul rand, constiinta umana.

Un sistem de drept cuprinde atat norme rigid construite dupa modelul da – nu, care nu permit actiunilor umane interpretari privind sensul si modul lor de aplicare, cat si norme care se sprijina pe criterii deschise spre normativitatea sociala, fluenta si neformala, in care justul, legalul, licitul se configureaza pe motivatii mai mult de factura etica. Pentru al doilea caz, enunturile juridice se impregneaza etic, desi ele nu-si modifica structura rationamentului si nici nu afecteaza adevarul juridic al solutiei adoptate. Aceasta perspectiva de intelegere a raportului, valoric si functional, dintre drept si morala impune delimitarea critic-necesara fata de viziunea pozitivista si tehnicista in arealul dreptului, care atribuie factorului moral un rol subsidiar, limitand astfel sansele dreptului de a se intalni cu valorile generale, consacrate moral, si de a le transforma in valori juridice autentice, recunoscute ca atare.

Autor: Copernic

Cuvinte populare:

Nu exista articol esimilare.

Realitatea non-existenta

admin — Thu, 13 Jan 2011 04:30:52 +0000

The Book of Lies , reprezinta o carte de referinta pentru sistemul format de Aleister Crowley . Aceasta scurta prezentare accentueaza doar o parte din acest sistem , anume filosofia nihilismului universal.

Aleister Crowley prezinta o viziune interesanta in ceea ce priveste realitatea inconjuratoare si modul in care aceasta s-a format . Toti cunoastem din teoriile iudeo-crestine ca lumea a fost creata de-o divinitate suprema , care se manifesta printr-un aspect trinitar . Crowley s-a intrebat ce a stat totusi la baza acestei lumi , venind cu o noua teorie .

TRIADELE
Inaintea triadei iudeo-crestine , in viziunea lui Crowley a mai existat alta alcatuita din nefiinta , devenire si existenta. Cea de-a doua triada cuprinde existenta , logos si sunet . Din aceasta s-a format abisul , care a adus cu sine ruperea logosului si aparitia cunoasterii , cea din urma fiind fundamentul creatiei . Prima triada este caracterizata de Intuneric , acesta fiind dual , atat viata , cat si moarte , atat creatie , cat si distrugere ,fiind singurul care se afla inaintea creatiei si dupa aceasta .

APARENTELE
(1) Cea de-a doua triada manifestata prin logos este aparenta , reprezinta triada falsa , tacerea si haosul .
(2) O alta aparenta o reprezinta Christos , acesta fiind considerat un mit , nefiind printre cei care au adus ordine in univers , cum ar fi Siddartha ( Buddha ) , Krishna , Thoth sau Mahommed. Mergand mai departe , Crowley include in cadrul aparentelor si iadul .
(3) Iadul nu este decat un alt nume pentru constiinta noastra , cu alte cuvinte pentru principiul care defineste Ego-ul . Astfel ca , tot ceea ce isi afirma ego-ul este fals . Acelasi lucru se intampla si cu … Macrocosmosul si microcosmosul .
Macrocosmosul reprezinta divinitatea , infinitul , aceasta afirma ca exista .
Microcosmosul reprezinta lumea creata , de asemenea sustine ca exista , dovada fiind faptul ca este vizibila .

Care dintre ele spune adevarul ?
Raspuns : nici una , ambele si-au afirmat ego-ul , aparenta ,deci non-existenta .
Asadar , Dumnezeu , trinitatea divina , lumea creata de aceasta trinitate nu exista.
Daca tot ceea ce vedem nu exista , daca intreaga opera iudeo-crestina este o aparenta ,atunci ce este adevarat?
Raspuns: Intunericul

Autor: Samara

Cuvinte populare:

Nu exista articol esimilare.